QUAN EL TEMPS

*
Quan el temps
era només aigua una llum blanca
al cel
i encenia els marges del món
l'univers era una sola
flama
una gran foguera
girant
al voltant d'un punt
invisible
quan el temps
era només aigua una llum blanca
al cel


Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó


*****

CÂND TIMPUL

Când timpul
era doar o apă albă luminoasă
pe cer
s-au aprins marginile lumii
universul era o singură
flacără
un rug uriaş
rotitor
în jurul unui punct
invizibil
când timpul
era doar o apă albă luminoasă
pe cer


Ioana Trica

ALEGRIA

*
M’he sembrat
alegria
L’he plantada en les parets
de la meua cambra
al cantó on
dorm el paraigües
al llit en què dorm
M’he sembrat alegria
com un segur
en el camí d’ombres de la nit
com un fruit
desencantat
esqueixat
de l’arbre de la llum.


Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó


*****

BUCURIA

Mi-am însămânţat
bucuria
Am plantat-o-n pereţii
camerei mele
în colţul unde
doarme umbrela
în patul în care dorm
Mi-am însămânţat bucuria
ca pe-o secure
în calea umbrelor nopţii
ca pe-un fruct
descântat
rupt din
pomul luminii.


Ioana Trica

AQUELL INSTANT

*
Algunes paraules, t’has dit,
només algnes paraules, i has creat
una història entera, el present de la qual
és ja ahir, així com demà
serà només el passat d’aquell
que et deixarà al darrere, perdut
per a sempre..

Només una paraula, et dius,
només una paraula, i t’apropes
al teu camí d’un pas insospitat
cap a l’inconegut, sense esglaiar-te
d’aquell pensament que ets i no ets tu,
d’aquell instant en què pots ser
i ets.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

Clipa aceea

Câteva cuvinte, ţi-ai spus,
doar câteva cuvinte, şi ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, aşa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...

Doar un cuvânt, îţi spui,
doar un cuvânt, şi te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care eşti şi nu eşti
tu, de clipa aceea în care poţi să fii
şi eşti.


Elena Liliana Popescu

EN ALGUN LLOC, EN ALGUN MOMENT

*
Just ara
t’escric aquesta carta
en què et pregue que em perdones
per no haver pensat fins ara
que podia escriure't
després que te n'hagueres anat
tan lluny,
qualsevol hauria pensat
per a sempre…

Saps que des d’aquell moment
del teu viatge inesperat
no he aconseguit ajuntar
un manoll de línies
carregades d’esperança
encara que haja continuat fent
allò que he cregut que era bo,
semblant als que s’imaginen
il•lusori que jo sàpia què és el bé,
arrelats en el seu orgull en expansió.

I, malgrat no haver-t’ho dit fins ara,
has de saber
que el meu neguit de tu ha romàs intacte,
i no ha passat ni tan sols un dia
sense l’espera de sentir la teua veu
recitant a trenc d’alba
els poemes més formosos de l’univers,
imaginant-nos com en un altre temps
que és un dia corrent
de qualsevol estació
dins del planeta oblidat pel món
que viu, ignorat,
semblant a tu,
en algun lloc, en algun moment,
la vida fora de la mort.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

Undeva - cândva

Abia acum
îţi scriu această scrisoare
în care te rog să mă ierţi
că nu m-am gândit până astăzi
că aş putea să-ţi scriu
după ce ai plecat
atât de departe,
s-ar putea spune,
pentru totdeauna...

Tu ştii că din momentul acela,
al zborului tău neaşteptat,
nu am reuşit să adun
un mănunchi de rânduri
încărcate de speranţă,
deşi am continuat să fac
ceea ce am crezut că e bine,
asemeni celor ce îşi imaginează
iluzoriu că ştiu ce e binele,
în orgoliul lor aflat în expansiune.

Şi cu toate că nu ţi-am spus până acum,
tu trebuie să ştii
că dorul de tine a rămas intact,
că nu a trecut nici măcar o zi
fără să nu fi aşteptat să-ţi aud glasul,
recitând în lumina zorilor
cele mai frumoase poeme din univers,
imaginându-ne ca altă dată
că este o zi obişnuită
a unui anotimp oarecare
dintr-o planetă uitată de lume,
care îşi trăieşte, neştiut,
asemenea ţie,
undeva - cândva,
viaţa fără de moarte.


Elena Liliana Popescu

SENSE FI

*
Primer passà l’estiu
que tu tant t’estimaves
per la seua llum i colors tan intensos,
i per la limpidesa del cel asserenat
sense ser al voltant
ni una sola volta
des d’aquell dia, indeclinable,
encara que el neguit ens emboirà
d’una part
i de l’altra,
i vingué la tardor àuria
carregada dels aromes de codonyats, pomes
peres sucoses i raïm
nodrits de la dolçor de la terra
i la calor benefactora
atorgada per l’estiu de penes conclòs.

En acabant la tardor,
estació de la tornada dels viatges
a casa,
que admiraves per la taula,
una mica carregada de tristesa, però refermada
en l’abundor de matisos rogencs
als boscos,
i passà lentament
sense que anàrem al pas
per les senderes calfades pel sol bla
del temps de collita abundosa
sense haver-nos recordat,
com antany,
del blau-verd inquiet de la mar,
del nostre darrer viatge
dins d’un estiu inoblidable
-que ara em pareix tan lluny-
quan no ens adonàvem
que quelcom així era irrepetible
en aquesta vida,

I heus ací que inadvertit
arribà l’hivern
lluminós i fred,
semblant a aquella que vingué
a rebre’t
justament quan l’estació de la renovació
del verd cru, en record de l’esperança,
feia lloc a un estiu que pareixia començar
però que no anava a culminar mai,
romanent com una ferida oberta
dins d'un procés de guariment
sense fi…


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

Fără sfârşit...

A trecut mai întâi vara,
pe care o iubeai atât de mult,
pentru lumina şi culorile ei intense,
şi pentru limpezimea cerului senin,
fără să ne fi întâlnit,
măcar o singură dată
din ziua aceea, neclintită,
deşi dorul ne mistuia
şi de o parte,
şi de cealaltă,
a venit şi toamna aurie,
încărcată de aromele gutuilor, merelor,
perelor zemoase şi ale strugurilor,
hrănite din dulceaţa pământului
şi a căldurii binefăcătoare
dăruite de vara abia trecută,

Apoi toamna,
anotimp al întoarcerii acasă
din călătorii,
pe care o admirai pentru tabloul
uşor încărcat de tristeţe, dar fermecător
în bogăţia nuanţelor de ruginiu
al pădurilor,
a trecut şi ea, încet încet,
fără să mai păşim împreună
pe aleile încălzite de soarele blând
al timpului culesului roadelor,
şi să ne fi amintit ca altă dată
de albastrul-verde neliniştit al mării,
din ultima noastră călătorie,
dintr-o vară de neuitat
– ce îmi pare acum atât de departe –
pe când nu realizam
că aşa ceva este irepetabil
în viaţa aceasta,

Şi iată că pe nesimţite,
a venit iarna,
strălucitoare şi rece,
asemenea celei care a venit
să te întâmpine
tocmai când anotimpul reînnoirii,
al verdelui crud, amintind de speranţă,
lăsa locul unei veri ce părea să înceapă,
dar care nu se va încheia vreodată,
rămânând asemenea unei răni deschise
aflate într-un proces de vindecare
fără sfârşit...


Elena Liliana Popescu

UN SOL POEMA

*
Tots els poemes del món
són un sol poema,
el de les meditacions de l’home
sobre la seua condició humana:
revolta, decepcions,
il·lusions i desil·lusions,
sofrença real o imaginada
però que pareix tan forta,
tractant d’eixir del punt mort de la feblesa,
ajornaments, esperes, dolor,
però també experiències intenses fins a l’èxtasi,
penetrant en la zona subtil de la seua essència,
l’esperança de humanitzar l’Univers
de nosaltres.
Un cant, semblant a un riu,
d’aigua viva, dadora de vida,
que torna de l’amor rebut com un regal,
amor, però, que el podem donar
a aquells que al seu cor el poden albergar…


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

UN SINGUR POEM

Toate poemele lumii,
sunt un singur poem,
al meditaţiilor omului
asupra condiţiei sale umane:
revoltă, decepţii,
amăgiri şi dezamăgiri,
suferinţe reale sau imaginate
dar care par la fel de puternice,
încercări de a ieşi din impasul neputinţei,
amânări, aşteptări, dureri,
dar şi trăiri intense până la extaz,
pătrunderi în zonele subtile ale esenţelor,
speranţe de umanizare a Universului
din noi.
Un cânt, asemenea unui fluviu,
de apă vie, dătătoare de viaţă,
ce întoarce din iubirea primită în dar,
iubirea pe care o putem dărui,
celor ce-n inima lor o pot găzdui…


Elena Liliana Popescu

AMOR DE AMOR

*
La poesia pot alimentar-te l’esperit,
fent-lo gaudir l’emoció de l’harmonia,
i que la busques després desesperadament
per a descobrir-la, inalterada,
al fons del teu cor.
Per ritme i rima, interiors i pregons,
la Poesia et pot transmetre
aquell estat de pau, que, una volta atés,
buscaràs, després, de manera conscient,
continua. La Poesia pot ajudar
a qui busca a trobar, a retrobar-se.
Cap altra cosa no és el poema: amor d’Amor,
harmonia d’Harmonía, èxtasi d’Èxtasi.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

IUBIRE DIN IUBIRE

Poezia îţi poate hrăni spiritul,
făcându-l să trăiască emoţia armoniei,
pe care să o cauţi apoi cu disperare
pentru a o descoperi, nealterată,
în adâncul inimii tale.
Prin ritmul şi prin rima ei, interioare,
profunde, Poezia îţi poate transmite
acea stare de pace, pe care, o dată atinsă,
să o cauţi apoi în mod conştient, continuu.
Poezia îl poate ajuta să găsească,
să se regăsească, pe cel care caută.
Poezia nu este decât iubire din Iubire,
armonie din Armonie, extaz din Extaz.


Elena Liliana Popescu

JO SÓC

*
Qui sóc jo?
Aquesta és la pregunta
que ens acompanya en el pelegrinatge
d’anada cap a nosaltres mateixos.
Indicible, o dita en tot moment,
és una amb nosaltres.
Quan ella apareix amb lletres de foc
al nostre cor,
ja no podem ser indiferents
davant de tot allò que ens pot ajudar
a trobar la resposta.
Des del moment en què la recerca de resposta
esdevé la nostra única preocupació,
oïm de més en més clara la veu
que diu, de sempre, “Jo sóc”.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

EU SUNT

Cine sunt eu?
Aceasta e întrebarea
ce ne însoţeşte peregrinările
pe calea înspre noi înşine.
Nerostită, sau rostită perpetuu,
este una cu noi.
Când ea apare cu litere de foc
în inima noastră,
nu mai putem fi indiferenţi
faţă de tot ceea ce ne poate ajuta
să găsim răspunsul.
Din clipa în care, căutarea răspunsului
devine unica noastră preocupare,
auzim din ce în ce mai clar glasul
care spune, dintotdeauna, „Eu sunt”.


Elena Liliana Popescu

TANT A PROP

*
Tan fàcil que et seria trobar la felicitat,
que de tu és tant a prop,
tot i que la busques tant lluny!…
Algunes persones s’imaginen
que han trobat la felicitat.
La felicitat, però, només els dura un instant.
La il·lusió d’infelicitat
els perdura la vida sencera.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

ATÂT DE APROAPE

Cât de uşor ţi-ar fi să găseşti fericirea,
care îţi este atât de aproape,
pe care o cauţi atât de departe!…
Unii oameni îşi imaginează
că au găsit fericirea.
Dar fericirea lor durează doar o clipă.
Iluzia nefericirii
îi însoţeşte însă o viaţă întreagă.


Elena Liliana Popescu


*****

TAN CERCA

Qué fácil te sería alcanzar la felicidad
que está tan cerca de ti
y que tú buscas tan lejos!
Algunos se imaginan
haber encontrado la felicidad.
Pero su felicidad no dura
sino un momento.
La ilusión de infelicidad
los acompañará la vida entera…


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

A VOLTES

*
Què desfeciós
és a voltes
el teu silenci
quan, a l’espera,
l’esperança pareix
que ha plegat
per a sempre.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

UNEORI

Cât de sfâşietoare
este uneori
tăcerea ta
când, aşteptându-te,
speranţa pare
că a plecat
pentru totdeauna.


Elena Liliana Popescu


*****

A VECES

Qué desgarrador
es a veces
tu silencio,
cuando, al esperarte,
la esperanza parece
haberse ido
para siempre.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

I BUSQUES...

*
T’has diten un instant fugaç:
Sí, ara sé
qui sóc.
Ella passà
tan rabent
emportant-se
aquell
que s’enganyà
encara una altra volta.
Romàs sol,
mamprens a pensar
i busques...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

ŞI CAUŢI...

Ţi-ai spus
într-o clipă fugară:
Da, ştiu acum
cine sunt.
Ea a trecut
atât de repede
luând cu sine
pe cel
ce se-nşelase
încă o dată.
Rămas singur,
cazi pe gânduri
şi cauţi...


Elena Liliana Popescu


*****

Y BUSCAS...

Te dijiste
en un instante fugaz:
Sí, ahora sé
quién soy.
Ella pasó
muy veloz
llevando consigo
al que
se había engañado
una vez más
Ya solo,
empiezas a pensar
y buscas...

Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por de Joaquín Garrigós

ACÍ I ARA

*
De la paraula naix el món,
el Silenci el manté.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

AICI ŞI ACUM

Cuvântul naşte lumea,
Tăcerea o menţine.


Elena Liliana Popescu


*****

AQUÍ Y AHORA

De la Palabra nace el mundo,
el Silencio lo mantiene.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó

IL-LUSIÓ

*
Despresa de l’ala del temps
una ploma en el seu vol esvalotat
un infinit amaga en un instant
del món aparent que ha creat.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

ILUZIE

Desprinsă din a timpului aripă
o pană-n zboru-i neastâmpărat
un infinit ascunde într-o clipă
din lumea aparentă, ce-a creat.


Elena Liliana Popescu


*****

ILUSIÓN

Desprendida del ala del tiempo
una pluma en su vuelo bullicioso
un infinito esconde en un instante
del mundo aparente que ha creado.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó

PER IL-LUSIONS INCONEGUDES

*
Per il·lusions inconegudes
vagareges, ànima volandera…
Nomes al·lusions inintel·ligibles
t’acompanyen de segle en segle.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

PRIN NEŞTIUTELE ILUZII

Prin neştiutele iluzii
tu rătăceşti, suflet pribeag…
Doar ne-nţelesele aluzii
te însoţesc din veac în veac.


Elena Liliana Popescu


*****

POR ILUSIONES DESCONOCIDAS

Por ilusiones desconocidas
vas dando tumbos, alma volandera…
Sólo alusiones incomprensibles
te acompañan de siglo en siglo.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó


*****

POR ILUSIONES DESCONOCIDAS

Por ilusiones desconocidas
vagas, alma errante.
Tan sólo alusiones incomprendidas
te acompañan siglo tras siglo.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

APARTA EL PENSAMENT

*
Aparta el vel que t’enterboleix la visió
Aparta la por que t’esbiaixa el poder
Aparta l’ombra que cobreix la paraula
I sobretot aparta el pensament...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

DĂ LA O PARTE GÂNDUL

Dă la o parte vălul ce-ţi tulbură vederea
Dă la o parte teama ce-ţi vatămă puterea
Dă la o parte umbra ce-acoperă cuvântul
Şi mai presus de toate dă la o parte gândul...


Elena Liliana Popescu


*****

A OTRA PARTE CON EL PENSAMIENTO

A otra parte con el velo que te enturbia la visión
A otra parte con el temor que te sesga el poder
A otra parte con la sombra que cubre la palabra
Y sobre todo a otra parte con el pensamiento...


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó


*****

APARTA EL PENSAMIENTO

Aparta el velo que te trastorna la vista
Aparta el temor que hiere tu poder
Aparta la sombra que cubre la palabra
Y, sobre todo, aparta el pensamiento...


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

CAP A TU

*
En memòria de mon pare,
el poeta pilot George Ioana


En el teu vol
allò que cap a la immortalitat
et du
i cap al no oblit,
un seguici d’àngels
venen al teu pas,
i al calm neguit
de somiar
i a les llàcrimes dels éssers volguts,
romases al lluny
per a canviar-les en ambre
i il·luminar-te el vol
cap a l’alt
i més enllà dels núvols
-cap a tu-
avançar-te en l’últim assalt.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

SPRE TINE

În memoria tatălui meu,
poetul pilot George Ioana


În zborul tău
ce înspre nemurire
te duce
şi înspre neuitare,
alai de îngeri
vin să te petreacă,
să îţi aline dorul
de visare,
iar lacrimile celor dragi,
rămaşi departe
să le preschimbe-n chihlimbare,
să-ţi lumineze zborul
spre înalt
şi dincolo de nori
- spre tine -
să te avânţi în ultimul asalt.


Elena Liliana Popescu


*****

HACIA TI

En memoria de mi padre,
el poeta y piloto George Ioana


En el vuelo
que te lleva
a la inmortalidad
y al no olvido
un séquito de ángeles
viene a acompañarte
para mitigar tu añoranza
de soñar,
y las lágrimas de los seres queridos
que quedan en la lejanía,
cambiarlas en ámbares
que alumbren tu vuelo
hacia lo alto
y más allá de las nubes
-hacia ti-
para que te lances al último asalto.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

ENLLÀ DE TOTS

*
I qui pot, envaint-se el cos
i els sentits, la ment i el destí
albirar més enllà de tots,
allò que només busca el pelegrí?…


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

DINCOLO DE TOATE

Şi cine poate, învingându-şi trupul
şi simţurile, mintea şi destinul
întrezări doar dincolo de toate,
ce caută întruna pelerinul?…


Elena Liliana Popescu


*****

MÁS ALLÁ DE TODOS

¿Y quién puede, invandiendo su cuerpo
y sentidos, mente y destino
vislumbrar más allà de todos,
lo que sólo busca el peregrino?…


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó


*****

MÁS ALLÁ DE TODO

¿Quién podría, venciendo su cuerpo
y sus sentidos, su mente y su destino
entrever más allá de todo
lo que siempre busca el peregrino?...


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

PER A SER

*
Tot naix
Tot es justifica
Tot es transforma
Tot es perd per a ser


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

PENTRU A FI

Totul se naşte
Totul se justifică
Totul se transformă
Totul se pierde pentru a fi.


Elena Liliana Popescu


*****

PARA SER

Todo nace
Todo se justifica
Todo se transforma
Todo se pierde para ser.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó

APARENCES

*
En aquest món
sense esperança,
l’esperança mateixa
pareix una follia,
però aquell
que és invencible
en audàcia,
oh com li agradaria
ser foll...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

APARENŢE

În lumea asta
fără de speranţă,
speranţa însăşi
pare-o nebunie,
dar cel
ce-i ne-ntrecut
în cutezanţă
o, cât de mult
ar vrea, nebun
să fie...


Elena Liliana Popescu


*****

APARIENCIAS

En este mundo
sin esperanza,
la esperanza en sí
parece una locura,
pero aquel
que es invencible
en audacia,
oh, cómo
le gustaría
estar loco...


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó

ON ETS, TEMPS

*
Me equivoquí
en no deixar l’amor córrer
semblant a un riu

On ets, temps?

Torna-te’n i deixa’m
acomplir la meua penitència


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

UNDE EŞTI, TIMP?

Am greşit
nelăsând iubirea să curgă
asemenea unui fluviu...

Unde eşti, Timp?

Întoarce-te şi lasă-mă
să-mi ispăşesc pedeapsa!


Elena Liliana Popescu

PERDONA'M

*
Perdona’m
fulla alba
que torbe el teu silenci
amb remors
escrites
files
files
traces de pensaments
que s’allarguen
cercant
cercant
sense saber
que hi són,
sense saber
que amaguen
la meua Serenor
i la teua.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

IARTĂ-MĂ

Iartă-mă
coală albă
că-ţi tulbur liniştea
cu şoapte
aşternute
rânduri
rânduri
urme de gânduri,
ce-aleargă
căutând
căutând
fără să ştie
că sunt,
fără să ştie
c-ascund
Liniştea mea
şi a ta.


Elena Liliana Popescu


*****

PERDÓNAME

Perdóname
hoja en blanco
por turbar tu calma
con susurros
escritos
líneas y
líneas
huellas de mis pensamientos
que corren
buscando
y buscando
sin saber
que existen,
sin saber
que ocultan
mi Paz
y la tuya.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

A L'IGUAL QUE EN EL PRIMER DIA

*
Amagat és el present en el cos d’un altre ahir
Amagada la primavera en mil primaveres
Amagada la pregunta en tot allò que penses
Amagada és la resposta igual que en el primer dia.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

LA FEL CA-N PRIMA ZI

Ascuns este prezentul în trupul altui ieri
Ascunsă-i primăvara în mii de primăveri
Ascunsă-i întrebarea în tot ce vei gândi
Ascuns este răspunsul la fel ca-n prima zi.


Elena Liliana Popescu


*****

COMO EL PRIMER DÍA

Escondido está el presente en el cuerpo de otro ayer
Escondida está la primavera en miles de primaveras
Escondida está la pregunta en todo lo que piensas
¡Escondida está la respuesta, como el primer día!


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Joaquín Garrigós

EN UN MOMENT DE SERENOR

*
Et viu,
en un moment de serenor,
al dellà de les caretes
del teu orgull
i,
en guaitar dins de la teua ànima,
eres un amb mi...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

îNTR-O CLIPA DE LINISTE

Te-am vazut,
într-o clipa de liniste,
dincolo de mastile
orgoliului tau
si,
privind in sufletul tau,
erai una cum mine...


Elena Liliana Popescu

QUAN JA NO HI HAURÀ NINGÚ

*
Quan ja no hi haurà ningú per aclamar
aquell que l'essència del món penetrà,
podrà llavors el silenci destramar-se
per l'única paraula en amagatall romasa?


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

CÀND NIMENI NU MAI ESTE

Când nimeni nu mai este sa-l aclame
cel ce essenta lumii a patruns
ar mai putea tacerea sa destrame
prin singurul cuvânt ramas ascuns?


Elena Liliana Popescu

NOMÉS ELS SILENCIS

*
Deixa al poeta
només els silencis
del Silenci
que naix
de les paraules
la Paraula...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

DOAR TĂCERILE

Lasă-i poetului
doar tăcerile din
Tăcerea
ce naşte
din cuvinte
Cuvântul...


Elena Liliana Popescu

SEMBLANT A LES SEUES ALES

*
Quan al capvespre a sobre el temps descenen
Les primeres aurores naixen en una altra part
Semblant a les seues ales, en parella volen
Y aquelles dues no es poden despartir.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

ASEMENI ARIPILOR

Când înserarea peste timp coboară
Zorii dintâi se nasc în altă parte
Asemeni aripilor, în pereche zboară
Şi cele două nu se pot desparte.


Elena Liliana Popescu

PER A TORNAR-SE´N

*
Gotes d’aigua
mai no s’estan
de caure dels núvols
eixits d’enlloc:
s’apressen a morir,
per a tornar-se’n
a casa…


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

PENTRU A SE ÎNTOARCE

Picături de apă
nu mai contenesc
sa cadă din norii
iviţi de niciunde:
se grăbesc sa moară,
pentru a se întoarce
acasă…


Elena Liliana Popescu

ON?

*
On és el somni? Es pregunta la carn.
On és la sendera? Pregunta el Devenir.
On és l'ona? Li respon el Mar.
On? L'eco referma la pregunta.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

UNDE?...

Unde e visul? Se întreabă Firea.
Unde e drumul? Întreabă Devenirea.
Unde e valul. Le răspunde Marea.
Unde?... Ecoul întăreşte întrebarea.


Elena Liliana Popescu


*****

¿DÓNDE?

¿Dónde está el sueño? Se pregunta la carne.
¿Dónde está el sendero? Pregunta el Devenir.
¿Dónde está la ola? Le responde el Mar.
¿Dónde? El eco refuerza la pregunta.


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó

JA NO SAPS

*
La blanesa de la veu que sabia alleujar-te
hui és romasa sense remor.
Tu ja no saps què ha pogut passar amb tu,
ni qui has sigut, ni qui has romàs ja...


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

NU MAI ŞTII

Blândeţea vocii ce ştia să te aline
rămasă este astăzi fără glas.
Tu nu mai ştii ce s-a-ntâmplat cu tine,
nici cine-ai fost, nici cine-ai mai rămas...


Elena Liliana Popescu


*****

YA NO SABES

La suavidad de la voz que sabia apaciguarte
hoy se ha quedado sin rumor.
Tú ya no sabes qué ha podido pasar contigo,
ni quién has sido, ni en quién te has quedado...


Poema de Elena Liliana Popescu traducido al castellano por Pere Bessó