dimecres, 27 de juliol de 2011
DILEMA
*
El meu cor partit en dos
perquè en l’ecuador de la vida trista
perquè no tinc dues ales per al vol
a mitges-ambdós... (?)
Poema de Luciana Stoicescu-Vaughan traduït al català per Pere Bessó
*****
DILEMA
Mi-e inima-mparţită-n două
de-al vieţii trist ecuator
de ce n-am aripi ca să zbor
cu jumătăţile-amândouă...(?)
Luciana Stoicescu-Vaughan
El meu cor partit en dos
perquè en l’ecuador de la vida trista
perquè no tinc dues ales per al vol
a mitges-ambdós... (?)
Poema de Luciana Stoicescu-Vaughan traduït al català per Pere Bessó
*****
DILEMA
Mi-e inima-mparţită-n două
de-al vieţii trist ecuator
de ce n-am aripi ca să zbor
cu jumătăţile-amândouă...(?)
Luciana Stoicescu-Vaughan
METAMORFOSI
*
M’he tornat com tu
de pedra i plom
i com m’agradaria amagar-me,
no saber ja de ningú
ni de res.
No ser al teu camí,
que no em veges.
De tota manera seria massa
que mai pensares
que he canviat
i he esdevingut
allò que desitjaves
i hui sóc la dona ideal
de bella imatge i ment buida.
Poema de Luciana Stoicescu-Vaughan traduït al català per Pere Bessó
*****
METAMORFOZA
Am devenit ca tine
de piatră şi plumb
şi parcă-aş vrea să m-ascund,
să nu mai ştiu de nimeni
şi nimic.
Să nu-ţi stau în cale,
să nu mă vezi,
oricum ar fi prea mult
ca să mai crezi
că m-am schimbat
şi-am devenit
ce ţi-ai dorit
şi astăzi sunt femeia ideală
cu chip frumos şi mintea goală.
Luciana Stoicescu-Vaughan
M’he tornat com tu
de pedra i plom
i com m’agradaria amagar-me,
no saber ja de ningú
ni de res.
No ser al teu camí,
que no em veges.
De tota manera seria massa
que mai pensares
que he canviat
i he esdevingut
allò que desitjaves
i hui sóc la dona ideal
de bella imatge i ment buida.
Poema de Luciana Stoicescu-Vaughan traduït al català per Pere Bessó
*****
METAMORFOZA
Am devenit ca tine
de piatră şi plumb
şi parcă-aş vrea să m-ascund,
să nu mai ştiu de nimeni
şi nimic.
Să nu-ţi stau în cale,
să nu mă vezi,
oricum ar fi prea mult
ca să mai crezi
că m-am schimbat
şi-am devenit
ce ţi-ai dorit
şi astăzi sunt femeia ideală
cu chip frumos şi mintea goală.
Luciana Stoicescu-Vaughan
XIII
*
Aquesta tardor, Joana Maria,
he passat les vesprades més tristes de la meua vida.
Vesprades,
que la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Greus s’escorrien les hores fins al dia
i jo m’enyorava de tu, Joana Maria.
Han sigut vesprades que jo m’enyorava de tu
com s’enyoren els somnàmbuls de la lluna,
però tu eres sempre en altra part,
greus s’escorrien les hores fins al dia
i la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Vesprades,
que m’he enyorat de tu, Joana Maria.
Poema de Geo Bogza traduït al català per Pere Bessó
*****
XIII
În toamna aceea, Ioana Maria,
am trăit cele mai triste seri din viaţa mea.
Seri,
când ceaţa pătrundea pe furiş în oraş.
Greu se scurgeau orele pâna la ziuă
şi mie mi-era dor de tine, Ioana Maria.
Au fost seri când îmi era dor de tine
cum le e dor somnambulilor de lună,
dar tu erai mereu în altă parte,
greu se scurgeau orele pâna la ziuă
şi ceaţa patrundea pe furiş în oraş.
Seri,
când mi-a fost dor de tine, Ioana Maria.
Geo Bogza
Aquesta tardor, Joana Maria,
he passat les vesprades més tristes de la meua vida.
Vesprades,
que la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Greus s’escorrien les hores fins al dia
i jo m’enyorava de tu, Joana Maria.
Han sigut vesprades que jo m’enyorava de tu
com s’enyoren els somnàmbuls de la lluna,
però tu eres sempre en altra part,
greus s’escorrien les hores fins al dia
i la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Vesprades,
que m’he enyorat de tu, Joana Maria.
Poema de Geo Bogza traduït al català per Pere Bessó
*****
XIII
În toamna aceea, Ioana Maria,
am trăit cele mai triste seri din viaţa mea.
Seri,
când ceaţa pătrundea pe furiş în oraş.
Greu se scurgeau orele pâna la ziuă
şi mie mi-era dor de tine, Ioana Maria.
Au fost seri când îmi era dor de tine
cum le e dor somnambulilor de lună,
dar tu erai mereu în altă parte,
greu se scurgeau orele pâna la ziuă
şi ceaţa patrundea pe furiş în oraş.
Seri,
când mi-a fost dor de tine, Ioana Maria.
Geo Bogza
CIMBELL
*
L’autobús del desterrament del Paradís havia fet sinapsi,
alimentant-me la memòria -poma pútrida.
El conductor –serp infosa en un dia assequible,
tracta l’asfalt com vena varicosa.
Prové d’una ciutat de nom històric
on borrufa quan ell se n’ha anat;
Sa mare encara viu,
Manté totes les neus, missatges, litúrgies
Per a ambdós. Li ha expirat la targeta,
Així m’han dit en la votació, no l’he renovada,
I no he triat una mare més feliç, és l’única candidata.
Passa un ramat d’ovelles vacunades
Enregistrades als caps dels habitants.
El claxon bilingüe tradueix la bella maldició.
El bel i nosaltres. El conductor s’enrosca al volant,
El camí al nervi òptic –la tercera pareja,
sense boda. El micròfon passa de mà en mà,
Se sent la música suau als seus dits,
El xiulit en l’esperança que acabarem
executats pel perdó.
Poema de Caterina Scarlet traduït al català per Pere Bessó
*****
ADEMENIREA
Autobuzul izgonirii din Rai făcuse sinapsă,
Alimentându-mi memoria - măr putred.
Șoferul - șarpe perfuzat într-o zi abordabilă,
Tratează asfaltul ca pe o venă varicoasă.
Vine dintr-un oraș cu nume istoric
Unde viscolește când el e plecat;
Mama lui îl locuiește încă,
Ține toate zăpezile, posturile, liturghiile
Pentru amândoi. Lui i-a expirat buletinul,
Așa i-au spus la votare, nu l-a schimbat,
N-a ales o mamă mai fericită, candidase singură.
Trece o turmă de oi vaccinate
Înregistrate pe cap de locuitor.
Claxonul bilingv traduce o frumoasă înjurătură.
Behăim și noi. Șoferul se încolăcește pe volan,
Drumul intră în nervul optic - perechea a treia,
Fără cununie. Microfonul trece din mână în mână,
Se aude muzica fină a degetelor,
Foșnim în speranța că vom sfârși
Executați prin iertare.
Caterina Scarlet
L’autobús del desterrament del Paradís havia fet sinapsi,
alimentant-me la memòria -poma pútrida.
El conductor –serp infosa en un dia assequible,
tracta l’asfalt com vena varicosa.
Prové d’una ciutat de nom històric
on borrufa quan ell se n’ha anat;
Sa mare encara viu,
Manté totes les neus, missatges, litúrgies
Per a ambdós. Li ha expirat la targeta,
Així m’han dit en la votació, no l’he renovada,
I no he triat una mare més feliç, és l’única candidata.
Passa un ramat d’ovelles vacunades
Enregistrades als caps dels habitants.
El claxon bilingüe tradueix la bella maldició.
El bel i nosaltres. El conductor s’enrosca al volant,
El camí al nervi òptic –la tercera pareja,
sense boda. El micròfon passa de mà en mà,
Se sent la música suau als seus dits,
El xiulit en l’esperança que acabarem
executats pel perdó.
Poema de Caterina Scarlet traduït al català per Pere Bessó
*****
ADEMENIREA
Autobuzul izgonirii din Rai făcuse sinapsă,
Alimentându-mi memoria - măr putred.
Șoferul - șarpe perfuzat într-o zi abordabilă,
Tratează asfaltul ca pe o venă varicoasă.
Vine dintr-un oraș cu nume istoric
Unde viscolește când el e plecat;
Mama lui îl locuiește încă,
Ține toate zăpezile, posturile, liturghiile
Pentru amândoi. Lui i-a expirat buletinul,
Așa i-au spus la votare, nu l-a schimbat,
N-a ales o mamă mai fericită, candidase singură.
Trece o turmă de oi vaccinate
Înregistrate pe cap de locuitor.
Claxonul bilingv traduce o frumoasă înjurătură.
Behăim și noi. Șoferul se încolăcește pe volan,
Drumul intră în nervul optic - perechea a treia,
Fără cununie. Microfonul trece din mână în mână,
Se aude muzica fină a degetelor,
Foșnim în speranța că vom sfârși
Executați prin iertare.
Caterina Scarlet
JO CREC
*
Jo crec que som un poble vegetal.
Altrament, d’on la calma
amb què esperem el desfullament?
D’on el coratge
de donar--nos el camí en el tobogan del somni
quasibé a prop de la mort,
amb la seguretat
que serem capaços de nàixer
de bell nou?
Jo crec que som un poble vegetal.
Qui mai ha vist
un arbre revoltant-se?
Poema d'Ana Blandiana traduït al català per Pere Bessó
*****
EU CRED
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Ana Blandiana
Jo crec que som un poble vegetal.
Altrament, d’on la calma
amb què esperem el desfullament?
D’on el coratge
de donar--nos el camí en el tobogan del somni
quasibé a prop de la mort,
amb la seguretat
que serem capaços de nàixer
de bell nou?
Jo crec que som un poble vegetal.
Qui mai ha vist
un arbre revoltant-se?
Poema d'Ana Blandiana traduït al català per Pere Bessó
*****
EU CRED
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Ana Blandiana
ENTROPIA
*
Les meues mans que abracen
a l’aguait
tenses
ets un soldat que s’arrossega
el silenci té el circlets menuts i roigs
pels que podem eixir-nos-en
pels que els nostres rostres
aconsegueixen el color del parqué encerat
ets un soldat gentil
que ens vol el bé
que s’arrossega
téns els ulls sempre humits
l’abraç se t’adinsa al muscles
no vull amagar-te
com un pregonat
només m’amague en allò que dic
podeu veure ací
un muntonet d’ossos
aqueixes brillantors més i més brillants
puc veure ací les horribles
proves de divorç
em fregue els ulls fins a irritar-los
deu ser de genollons
humides
quan li pregue que oblide aquesta hora
quan em tire dels pèls
una hora com un minut
de la croada dels infants
el veig arrossegant-se per la catifa
als meus peus
bocabadat
vol el bé dins cadascú de nosaltres
però ets només un soldat cansat
a tu la compassió se t’imposa
front a l’enemic al cap
vas a arrencar el botons de la camisa
i oler el pit plorant
ets un desertor
ells t’esmolen les ungles
com alguns coltells
semblant només un eco de la metralla
que ha oblidat la trajectòria
per a tu els preparatius d’una plaqueta amb lletres de plata
però per a aquesta
hauries de ser brutal
un muntonet d’ossos
com una pols fina de cocaïna
després que les meues mans abraçen
i en acabant que la puresa esdevinga
la catifa
el color de les perles
de les còrnies
ells em veuen ara
com la prova més blanca
de divorç
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
ENTROPIA
mâinile mele care îmbrăţişează
aşteaptă
încordate
eşti un soldat care se târăşte
tăcerea are cerculeţe mici şi roşii
prin care putem ieşi
prin care feţele noastre
capătă culoarea parchetului cerat
eşti un soldat blând
care ne vrea binele
care se târăşte
ai ochii mereu umezi
îmbrăţişarea îţi intră în umeri
nu vreau să te ascund
ca pe-un prigonit
doar mă ascund în ce spun
voi puteţi vedea aici
o grămăjoară de oase
cei lucizi mereu mai lucizi
pot vedea aici cumplite
probe de divorţ
îmi frec ochii tare îi apăs
trebuie să fie o îngenunchiere
umedă
când vă rog să uitaţi ora aceasta
când mă trage de păr
o oră ca un minut
din cruciada copiilor
îl văd târându-se pe covor
spre picioarele mele
cu gura deschisă
vrea binele fiecăruia dintre noi
dar eşti doar un soldat vlăguit
ţi-e milă să-ţi împuşti
inamicul în cap
tu îi rupi nasturii cămăşii
şi îi miroşi pieptul plângând
eşti un dezertor
ei îţi ascuţiseră unghiile
ca pe nişte cuţite
pari doar un ecou de mitralieră
care şi-a uitat traiectoria
îţi pregătiseră o plachetă cu litere argintii
dar pentru asta trebuia
să fii brutal
o grămăjoară de oase
ca un praf subţire de cocaină
după ce mâinile mele îmbrăţişează
şi după ce puritatea capătă
pe covor
culoarea perlelor
a corneelor
ei mă privesc acum
ca pe cea mai albă
probă de divorţ
Miruna Vlada
Les meues mans que abracen
a l’aguait
tenses
ets un soldat que s’arrossega
el silenci té el circlets menuts i roigs
pels que podem eixir-nos-en
pels que els nostres rostres
aconsegueixen el color del parqué encerat
ets un soldat gentil
que ens vol el bé
que s’arrossega
téns els ulls sempre humits
l’abraç se t’adinsa al muscles
no vull amagar-te
com un pregonat
només m’amague en allò que dic
podeu veure ací
un muntonet d’ossos
aqueixes brillantors més i més brillants
puc veure ací les horribles
proves de divorç
em fregue els ulls fins a irritar-los
deu ser de genollons
humides
quan li pregue que oblide aquesta hora
quan em tire dels pèls
una hora com un minut
de la croada dels infants
el veig arrossegant-se per la catifa
als meus peus
bocabadat
vol el bé dins cadascú de nosaltres
però ets només un soldat cansat
a tu la compassió se t’imposa
front a l’enemic al cap
vas a arrencar el botons de la camisa
i oler el pit plorant
ets un desertor
ells t’esmolen les ungles
com alguns coltells
semblant només un eco de la metralla
que ha oblidat la trajectòria
per a tu els preparatius d’una plaqueta amb lletres de plata
però per a aquesta
hauries de ser brutal
un muntonet d’ossos
com una pols fina de cocaïna
després que les meues mans abraçen
i en acabant que la puresa esdevinga
la catifa
el color de les perles
de les còrnies
ells em veuen ara
com la prova més blanca
de divorç
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
ENTROPIA
mâinile mele care îmbrăţişează
aşteaptă
încordate
eşti un soldat care se târăşte
tăcerea are cerculeţe mici şi roşii
prin care putem ieşi
prin care feţele noastre
capătă culoarea parchetului cerat
eşti un soldat blând
care ne vrea binele
care se târăşte
ai ochii mereu umezi
îmbrăţişarea îţi intră în umeri
nu vreau să te ascund
ca pe-un prigonit
doar mă ascund în ce spun
voi puteţi vedea aici
o grămăjoară de oase
cei lucizi mereu mai lucizi
pot vedea aici cumplite
probe de divorţ
îmi frec ochii tare îi apăs
trebuie să fie o îngenunchiere
umedă
când vă rog să uitaţi ora aceasta
când mă trage de păr
o oră ca un minut
din cruciada copiilor
îl văd târându-se pe covor
spre picioarele mele
cu gura deschisă
vrea binele fiecăruia dintre noi
dar eşti doar un soldat vlăguit
ţi-e milă să-ţi împuşti
inamicul în cap
tu îi rupi nasturii cămăşii
şi îi miroşi pieptul plângând
eşti un dezertor
ei îţi ascuţiseră unghiile
ca pe nişte cuţite
pari doar un ecou de mitralieră
care şi-a uitat traiectoria
îţi pregătiseră o plachetă cu litere argintii
dar pentru asta trebuia
să fii brutal
o grămăjoară de oase
ca un praf subţire de cocaină
după ce mâinile mele îmbrăţişează
şi după ce puritatea capătă
pe covor
culoarea perlelor
a corneelor
ei mă privesc acum
ca pe cea mai albă
probă de divorţ
Miruna Vlada
dimarts, 26 de juliol de 2011
ELS BULEVARS DE LES GRANS CIUTATS DIUEN DE BELL NOU BONJOUR TRISTESSE
*
Hi ha dies en què als bulevars de les grans ciutats ragen esguitons de sang. Disenes, centenars, milions d’adolescents es troben ara ajupits o de panxaterrosa o en cadira de braços i s’imaginen anys entre els bulevars de les grans ciutats. Els seus passos imperiosos es veuen en la foscor. La tristesa se sent i la transpiració, el calor malsà. Com la granera que agrana les voravies.
Els adolescents lluiten per la rònega imaginació, perquè la seua tristesa té sempre la forma d’esguitons de sang, darrere dels passos incerts. I els bulevars de les grans ciutats en són les venes.
No pense en què totes aquestes em siguen millors. Només en què aquesta sensació de buit resta bocabadada en la meua pròpia cara, com en tots els llibres al voltant de la tristesa.
Són maneres rudimentàries de mostrar l’horror en què vivim quan ni tan sols un personatge no parla ja amb mi, no se’m pareix, no plora, no riu, no respira.
Pense en les seues galtes, en les seues finestres per les que el somni mostra el buit, l’adolescent lapsa i vergonyosa que plora histèrica, amb els braços estesos.
Sóc la dona de Lot.
La mirada enrere de nou mata la fe i això no es diu per poder estar ara còmoda al llit, amb l’ansietat lligada de mans, amb el pit ben obert, sec.
Sinó per tindre la sensació que en dir el seu nom de tristesa ja n'hi ha prou.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
Bulevardele marilor oraşe spun Bonjour tristesse iarăşi
Sunt zile în care pe bulevardele marilor oraşe curg pârâiaşe de sânge. Zeci, sute, milioane de adolescenţi stau acum chirciţi sau pe burtă sau in fotoliu şi îşi imaginează ani de-a rândul bulevardele marilor oraşe. Paşii lor apăsaţi se văd în întuneric. Tristeţea miroase şi ea a transpiraţie, a căldură bolnavicioasă. Ca o speranţa ce mătură trotuarele.
Adolescenţii îşi chinuie degeaba imaginaţia pentru că la ei tristeţea ia mereu forma unor pârâiaşe de sânge, în urma paşilor nesiguri. Şi bulevardele marilor oraşe sunt venele lor.
Nu mă gândesc la toate acestea ca să-mi fie mai bine. Doar că această senzaţie de gol stă cu gura căscată în faţa mea, la fel ca în toate cărţile despre tristeţe.
Sunt forme rudimentare de a înfăţişa groaza pe care o trăiesc când nici un personaj nu mai vorbeşte cu mine, nu seamănă cu mine, nu plânge, nu râde, nu respiră.
Mă gândesc la obrajii lui, la ferestrele lui prin care somnul arată ca o scorbură, la adolescenta şchioapă şi neruşinată care îl strigă isteric, cu braţele întinse.
Sunt femeia lui Lot.
Privirea înapoi ucide credinţa şi nu spun asta pentru a putea sta acum confortabil în pat, cu neliniştea legată de mâini, cu pieptul larg deschis, uscat.
Ci pentru a avea impresia că dacă spun tristeţii pe nume e de ajuns
Miruna Vlada
Hi ha dies en què als bulevars de les grans ciutats ragen esguitons de sang. Disenes, centenars, milions d’adolescents es troben ara ajupits o de panxaterrosa o en cadira de braços i s’imaginen anys entre els bulevars de les grans ciutats. Els seus passos imperiosos es veuen en la foscor. La tristesa se sent i la transpiració, el calor malsà. Com la granera que agrana les voravies.
Els adolescents lluiten per la rònega imaginació, perquè la seua tristesa té sempre la forma d’esguitons de sang, darrere dels passos incerts. I els bulevars de les grans ciutats en són les venes.
No pense en què totes aquestes em siguen millors. Només en què aquesta sensació de buit resta bocabadada en la meua pròpia cara, com en tots els llibres al voltant de la tristesa.
Són maneres rudimentàries de mostrar l’horror en què vivim quan ni tan sols un personatge no parla ja amb mi, no se’m pareix, no plora, no riu, no respira.
Pense en les seues galtes, en les seues finestres per les que el somni mostra el buit, l’adolescent lapsa i vergonyosa que plora histèrica, amb els braços estesos.
Sóc la dona de Lot.
La mirada enrere de nou mata la fe i això no es diu per poder estar ara còmoda al llit, amb l’ansietat lligada de mans, amb el pit ben obert, sec.
Sinó per tindre la sensació que en dir el seu nom de tristesa ja n'hi ha prou.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
Bulevardele marilor oraşe spun Bonjour tristesse iarăşi
Sunt zile în care pe bulevardele marilor oraşe curg pârâiaşe de sânge. Zeci, sute, milioane de adolescenţi stau acum chirciţi sau pe burtă sau in fotoliu şi îşi imaginează ani de-a rândul bulevardele marilor oraşe. Paşii lor apăsaţi se văd în întuneric. Tristeţea miroase şi ea a transpiraţie, a căldură bolnavicioasă. Ca o speranţa ce mătură trotuarele.
Adolescenţii îşi chinuie degeaba imaginaţia pentru că la ei tristeţea ia mereu forma unor pârâiaşe de sânge, în urma paşilor nesiguri. Şi bulevardele marilor oraşe sunt venele lor.
Nu mă gândesc la toate acestea ca să-mi fie mai bine. Doar că această senzaţie de gol stă cu gura căscată în faţa mea, la fel ca în toate cărţile despre tristeţe.
Sunt forme rudimentare de a înfăţişa groaza pe care o trăiesc când nici un personaj nu mai vorbeşte cu mine, nu seamănă cu mine, nu plânge, nu râde, nu respiră.
Mă gândesc la obrajii lui, la ferestrele lui prin care somnul arată ca o scorbură, la adolescenta şchioapă şi neruşinată care îl strigă isteric, cu braţele întinse.
Sunt femeia lui Lot.
Privirea înapoi ucide credinţa şi nu spun asta pentru a putea sta acum confortabil în pat, cu neliniştea legată de mâini, cu pieptul larg deschis, uscat.
Ci pentru a avea impresia că dacă spun tristeţii pe nume e de ajuns
Miruna Vlada
ACÍ
*
Aquella nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei.
Així, amb el cabell recollit amb una pinça rosa
i abillada de la pell més bella.
Tremolant, m'arrossegava fins a l'Andrei.
Prenia el cap entre les mans,
Passava els meus cabells pels genolls,
Mostrava la meua carn vestida amb la pell més bella
i al capdavall plorava.
Aqueixa nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei,
que entrava dins dels seus llençols i de la seua dona,
que dormia primer amb el cap pegat al melic,
i en acabant amb un muscle davall del pit.
Ell ho sentí tot en tornar, jo, amb una xucladeta al coll,
els ossos desgastats de carretera,
i els circells tremant de plors.
Poema de Livia Rosca traduït al català per Pere Bessó
*****
AICI
În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei.
Aşa, cu părul prins în cleştele roz
şi îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.
Tremurând, m-am dus la Andrei.
I-am prins capul între palme,
i-am trecut părul meu peste genunchi,
i-am arătat carnea mea îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.
Şi la sfârşit am plâns.
În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei,
că am intrat între cearşafurile lui şi ale femeilor sale,
că i-am dormit mai întâi cu capul lipit de buric,
apoi cu un umăr sub sân.
El a simţit tot când m-am întors cu o vânătaie pe gât,
cu oasele tocite de drum,
cu cerceii tremurand de la plâns.
Livia Rosca
Aquella nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei.
Així, amb el cabell recollit amb una pinça rosa
i abillada de la pell més bella.
Tremolant, m'arrossegava fins a l'Andrei.
Prenia el cap entre les mans,
Passava els meus cabells pels genolls,
Mostrava la meua carn vestida amb la pell més bella
i al capdavall plorava.
Aqueixa nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei,
que entrava dins dels seus llençols i de la seua dona,
que dormia primer amb el cap pegat al melic,
i en acabant amb un muscle davall del pit.
Ell ho sentí tot en tornar, jo, amb una xucladeta al coll,
els ossos desgastats de carretera,
i els circells tremant de plors.
Poema de Livia Rosca traduït al català per Pere Bessó
*****
AICI
În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei.
Aşa, cu părul prins în cleştele roz
şi îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.
Tremurând, m-am dus la Andrei.
I-am prins capul între palme,
i-am trecut părul meu peste genunchi,
i-am arătat carnea mea îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.
Şi la sfârşit am plâns.
În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei,
că am intrat între cearşafurile lui şi ale femeilor sale,
că i-am dormit mai întâi cu capul lipit de buric,
apoi cu un umăr sub sân.
El a simţit tot când m-am întors cu o vânătaie pe gât,
cu oasele tocite de drum,
cu cerceii tremurand de la plâns.
Livia Rosca
NIT
*
“Silenci – cridà algú (o em cridà)
Silenci, vinga, que em somie el pensar ”
Poema de Simona Popescu traduït al català per Pere Bessó
*****
NOAPTE
“Linişte! – strigam cuiva (sau mie îmi strigam)
Linişte, măi, că îmi visez gândirea!”
Simona Popescu
“Silenci – cridà algú (o em cridà)
Silenci, vinga, que em somie el pensar ”
Poema de Simona Popescu traduït al català per Pere Bessó
*****
NOAPTE
“Linişte! – strigam cuiva (sau mie îmi strigam)
Linişte, măi, că îmi visez gândirea!”
Simona Popescu
CAÇADORS
*
Hi ha una llum blanca flotant,
amagant-se el xiulet del peu en botes militars,
el vell soroll sord de les finestres trencades
i udolant la despertada enmig de la nit.
Ens freguem els ulls -tu i jo- i, alçats a trenc d'alba,
ens trobem amb el rellotge que ve en cascada per damunt de les roques.
Anem, et dic, ja és hora de metrallar les fulles mortes del bosc!
Poema de Simona Popescu traduït al català per Pere Bessó
*****
Vânători
Mai există o lumină albă plutindă,
ascunzându-şi fluierul piciorului în cizme de militar,
bocănind bătrân în geamurile sparte
şi urlând deşteptarea în miezul nopţii.
Ne frecăm la ochi - eu şi tu - şi, ridicaţi în capul oaselor,
regăsim ceasul venind în cascade peste pietre.
Haide, îti zic, vremea a venit sa mitraliem frunzele moarte în pădure!
Simona Popescu
__________________________________
SIMONA POPESCU
Simona Popescu, llicenciada en la Facultat de Lletres de la Universitat de Bucarest en 1987. Ha publicat diversos volums de poesia (Xilofonul şi alte poeme [El xilòfon i altres poemes]- 1990, Pauză de respiraţie [Pausa de respiració] - 1991, Juventus - 1994), prosa (Exuvii - 1997) i assaigs (Volubilis - 1999). En l'actualitat, Simona Popescu és cap de secció de politica interna de România Liberă [Romania Lliure].
*****
Simona Popescu, licenciada en la Facultat de Lletres de la Universitat de Bucarest enn 1987. Ha publicado varios volúmenes de poesía (Xilofonul şi alte poeme [?l xilofón y otros poemas]- 1990, Pauză de respiraţie [Pausa de respiración] - 1991, Juventus - 1994), prosa (Exuvii - 1997) i ensayos (Volubilis - 1999). En la actualidad, Simona Popescu es jefa de sección de politica interna de România Liberă [Rumanía Libre].
Hi ha una llum blanca flotant,
amagant-se el xiulet del peu en botes militars,
el vell soroll sord de les finestres trencades
i udolant la despertada enmig de la nit.
Ens freguem els ulls -tu i jo- i, alçats a trenc d'alba,
ens trobem amb el rellotge que ve en cascada per damunt de les roques.
Anem, et dic, ja és hora de metrallar les fulles mortes del bosc!
Poema de Simona Popescu traduït al català per Pere Bessó
*****
Vânători
Mai există o lumină albă plutindă,
ascunzându-şi fluierul piciorului în cizme de militar,
bocănind bătrân în geamurile sparte
şi urlând deşteptarea în miezul nopţii.
Ne frecăm la ochi - eu şi tu - şi, ridicaţi în capul oaselor,
regăsim ceasul venind în cascade peste pietre.
Haide, îti zic, vremea a venit sa mitraliem frunzele moarte în pădure!
Simona Popescu
__________________________________
SIMONA POPESCU
Simona Popescu, llicenciada en la Facultat de Lletres de la Universitat de Bucarest en 1987. Ha publicat diversos volums de poesia (Xilofonul şi alte poeme [El xilòfon i altres poemes]- 1990, Pauză de respiraţie [Pausa de respiració] - 1991, Juventus - 1994), prosa (Exuvii - 1997) i assaigs (Volubilis - 1999). En l'actualitat, Simona Popescu és cap de secció de politica interna de România Liberă [Romania Lliure].
*****
Simona Popescu, licenciada en la Facultat de Lletres de la Universitat de Bucarest enn 1987. Ha publicado varios volúmenes de poesía (Xilofonul şi alte poeme [?l xilofón y otros poemas]- 1990, Pauză de respiraţie [Pausa de respiración] - 1991, Juventus - 1994), prosa (Exuvii - 1997) i ensayos (Volubilis - 1999). En la actualidad, Simona Popescu es jefa de sección de politica interna de România Liberă [Rumanía Libre].
SOMNI
*
Olors a herba cruel i a flor
Arbres riuen amb l'aparició de renous,
De nou som sols a l'hort
I ens barallem un somni dels raigs de sol.
Tots pareixen més clars en el fred,
El cel s'inclina damunt de nosaltres,
Collim flors del verd parc
I lliguem amb raigs rams de xicoira.
Poema de Titina Nica Ţene traduït al català per Pere Bessó
*****
VIS
Miroase a iarbă crudă şi a floare
Copacii râd cu răsăriri de muguri,
Noi în livadă suntem iarăşi singuri
Şi ne-mpletim un vis din razele de soare.
Toate par mai clare în răcoare,
Cerul se apleacă peste noi,
Culegem flori din verdele zăvoi
Şi legăm cu raze buchete de cicoare.
Titina Nica Ţene
Olors a herba cruel i a flor
Arbres riuen amb l'aparició de renous,
De nou som sols a l'hort
I ens barallem un somni dels raigs de sol.
Tots pareixen més clars en el fred,
El cel s'inclina damunt de nosaltres,
Collim flors del verd parc
I lliguem amb raigs rams de xicoira.
Poema de Titina Nica Ţene traduït al català per Pere Bessó
*****
VIS
Miroase a iarbă crudă şi a floare
Copacii râd cu răsăriri de muguri,
Noi în livadă suntem iarăşi singuri
Şi ne-mpletim un vis din razele de soare.
Toate par mai clare în răcoare,
Cerul se apleacă peste noi,
Culegem flori din verdele zăvoi
Şi legăm cu raze buchete de cicoare.
Titina Nica Ţene
POEMA
*
pelar una taronja
em corre la sang per les venes
sents la teua respiració al bescoll exprémer-me en la teua sang són objectes a la cambra de la que el meu esguard podria desendredar-se en paraules en justificacions com en la natura morta dels flamencs on la sang oculta les venes del llenç i enlloc no veig estima ni pietat engolir bocins d’objectes dels que la meua retina selecciona només fragments menuts amb la lletra O amb clots en les venes de la matèria petals de taronja
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
POEM
a decoji o portocală
a-mi curge sângele pe lângă vene
îţi aud respiraţia în ceafă mă inghesui în sângele tău sunt obiecte în cameră de la care privirea mea s-ar putea deşira în cuvinte în justificări ca în naturile moarte ale flamanzilor unde sângele ocoleşte venele pânzei şi nicăieri nu văd dragostea nici îndurarea inghit bucăţi de obiecte din care retina mea selectează doar mici fragmente cu litera O cu găuri în venele materiei petale de portocală
Miruna Vlada
pelar una taronja
em corre la sang per les venes
sents la teua respiració al bescoll exprémer-me en la teua sang són objectes a la cambra de la que el meu esguard podria desendredar-se en paraules en justificacions com en la natura morta dels flamencs on la sang oculta les venes del llenç i enlloc no veig estima ni pietat engolir bocins d’objectes dels que la meua retina selecciona només fragments menuts amb la lletra O amb clots en les venes de la matèria petals de taronja
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
POEM
a decoji o portocală
a-mi curge sângele pe lângă vene
îţi aud respiraţia în ceafă mă inghesui în sângele tău sunt obiecte în cameră de la care privirea mea s-ar putea deşira în cuvinte în justificări ca în naturile moarte ale flamanzilor unde sângele ocoleşte venele pânzei şi nicăieri nu văd dragostea nici îndurarea inghit bucăţi de obiecte din care retina mea selectează doar mici fragmente cu litera O cu găuri în venele materiei petale de portocală
Miruna Vlada
D'ON TANTA SANG
*
D’on tanta sang,
l’escorxador és vora la vila,
qui udola i gemega
a meitat de dissabte?
qui plora al bell mig de la nit
"ja s’hi val, ja s’hi val"
qui escriu aquests poemes,
que àdhuc s’assemblen als meus?
Poema d'Ion Stratan traduït al català per Pere Bessó
*****
De unde-atâta sânge
De unde atâta sânge,
abatorul e la marginea satului,
cine urlă şi plânge
în toiul Sabbatului?
Cine strigă la miezul de noapte
"e bine, e bine"
cine scrie aceste poeme,
semănând chiar cu mine?
Ion Stratan
*****
DE DÓNDE TANTA SANGRE
De dónde tanta sangre,
el matadero está junto a la aldea,
quién aúlla y gime
a mitad del sábado?
quién llora en medio de la noche
"ya está bien, ya está bien"
quién escribe estos poemas,
que hasta se parecen a los míos?
Poema de Ion Stratan traducido al castellano por Pere Bessó
D’on tanta sang,
l’escorxador és vora la vila,
qui udola i gemega
a meitat de dissabte?
qui plora al bell mig de la nit
"ja s’hi val, ja s’hi val"
qui escriu aquests poemes,
que àdhuc s’assemblen als meus?
Poema d'Ion Stratan traduït al català per Pere Bessó
*****
De unde-atâta sânge
De unde atâta sânge,
abatorul e la marginea satului,
cine urlă şi plânge
în toiul Sabbatului?
Cine strigă la miezul de noapte
"e bine, e bine"
cine scrie aceste poeme,
semănând chiar cu mine?
Ion Stratan
*****
DE DÓNDE TANTA SANGRE
De dónde tanta sangre,
el matadero está junto a la aldea,
quién aúlla y gime
a mitad del sábado?
quién llora en medio de la noche
"ya está bien, ya está bien"
quién escribe estos poemas,
que hasta se parecen a los míos?
Poema de Ion Stratan traducido al castellano por Pere Bessó
ANSTURM
*
He marxat
tot el dia amb una botella de xampany en la bossa.
llavors m’ha catgut una pedra roja
de l’arracada
els meus llavis esquerdats de fred.
He demanat menú vegetarià.
He vist entrar el fred
como una sagrantana en les parets de la casa
mig enrunada
molt més fred moltes més esquerdes
l’erotisme decadent de les cases velles
que fa que el cap fred
siga com espuma de xampany
que s’escorre pels meus pantalons
un gest d’extravagància
una pedra roja caiguda de l’arracada
a les aigües tèrboles
al lluny
quan tu m’has aconseguit de primera mà
que tinga una pedra negra d’arracada
després m’has pres de la mà i m’has dut al cementeri
i en acabant m’has mostrat la presó i la morgue
la pedra roja m’ha caigut al canal
des de llavors ja no he vist més gent
*
en el metro
la gente de pentinat
relluent com un instrument quirúrgic
dones amb els vestits ben cenyits a la cintura
homes de celles pinçades
observant atents les finestretes
del vagó
llepant la pell d’antílop
una tarda clara en la sabana
*
En el 13 de Steyrergasse és la cotxera
del tranvia.
llum de fons groga.
dalt, un poc més dalt
en Steyrergasse 15 és l’Església
dels franciscans,
On ara piquen les campanes convidant a
la litúrgia.
llum de fons beige.
i tot allò que ha romàs de nosaltres
entra ara en les cotxeres.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
ANSTURM
*
m-am plimbat
o zi întreagă cu o sticlă de şampanie în geantă.
atunci mi-a căzut piatra roşie
de la cercel
şi buzele mi-au crăpat de frig.
am comandat meniu vegetarian.
am văzut frigul cum intră
ca o şopîrlă în pereţii casei
dărăpănate
mai multe crăpături mai mult frig
erotismul decadent al caselor vechi
cu care frigul îşi face de cap.
simt cum spuma
şampaniei mi se scurge pe pantaloni
un gest de extravaganţă
o piatră roşie căzută din cercel
în apele tulburi
departe
când tu m-ai luat prima dată de mână
aveam o piatră neagră la cercel
m-ai luat de mână şi m-ai dus la cimitir
apoi mi-ai arătat închisoarea şi morga
piatra roşie mi-a căzut în canal
de atunci nu i-am mai văzut pe ceilalţi oameni.
*
în metrou
oamenii au părul coafat
strălucitor ca un instrument chirurgical
femei cu taioarele bine fixate pe talie
bărbaţi cu sprâncenele pensate
privindu-se atent în ferestrele vagonului
antilope lingându-şi blana
o după-amiază clară în savană
*
pe Steyrergasse 13 e depoul
tramvaielor.
galben scrijelit.
mai sus, puţin mai sus,
pe Steyrergasse 15 e Biserica
franciscană
unde acum bat clopotele care invită
la liturghie.
bej scrijelit.
şi tot ce a mai rămas din noi
intră acum în depouri.
Miruna Vlada
He marxat
tot el dia amb una botella de xampany en la bossa.
llavors m’ha catgut una pedra roja
de l’arracada
els meus llavis esquerdats de fred.
He demanat menú vegetarià.
He vist entrar el fred
como una sagrantana en les parets de la casa
mig enrunada
molt més fred moltes més esquerdes
l’erotisme decadent de les cases velles
que fa que el cap fred
siga com espuma de xampany
que s’escorre pels meus pantalons
un gest d’extravagància
una pedra roja caiguda de l’arracada
a les aigües tèrboles
al lluny
quan tu m’has aconseguit de primera mà
que tinga una pedra negra d’arracada
després m’has pres de la mà i m’has dut al cementeri
i en acabant m’has mostrat la presó i la morgue
la pedra roja m’ha caigut al canal
des de llavors ja no he vist més gent
*
en el metro
la gente de pentinat
relluent com un instrument quirúrgic
dones amb els vestits ben cenyits a la cintura
homes de celles pinçades
observant atents les finestretes
del vagó
llepant la pell d’antílop
una tarda clara en la sabana
*
En el 13 de Steyrergasse és la cotxera
del tranvia.
llum de fons groga.
dalt, un poc més dalt
en Steyrergasse 15 és l’Església
dels franciscans,
On ara piquen les campanes convidant a
la litúrgia.
llum de fons beige.
i tot allò que ha romàs de nosaltres
entra ara en les cotxeres.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
ANSTURM
*
m-am plimbat
o zi întreagă cu o sticlă de şampanie în geantă.
atunci mi-a căzut piatra roşie
de la cercel
şi buzele mi-au crăpat de frig.
am comandat meniu vegetarian.
am văzut frigul cum intră
ca o şopîrlă în pereţii casei
dărăpănate
mai multe crăpături mai mult frig
erotismul decadent al caselor vechi
cu care frigul îşi face de cap.
simt cum spuma
şampaniei mi se scurge pe pantaloni
un gest de extravaganţă
o piatră roşie căzută din cercel
în apele tulburi
departe
când tu m-ai luat prima dată de mână
aveam o piatră neagră la cercel
m-ai luat de mână şi m-ai dus la cimitir
apoi mi-ai arătat închisoarea şi morga
piatra roşie mi-a căzut în canal
de atunci nu i-am mai văzut pe ceilalţi oameni.
*
în metrou
oamenii au părul coafat
strălucitor ca un instrument chirurgical
femei cu taioarele bine fixate pe talie
bărbaţi cu sprâncenele pensate
privindu-se atent în ferestrele vagonului
antilope lingându-şi blana
o după-amiază clară în savană
*
pe Steyrergasse 13 e depoul
tramvaielor.
galben scrijelit.
mai sus, puţin mai sus,
pe Steyrergasse 15 e Biserica
franciscană
unde acum bat clopotele care invită
la liturghie.
bej scrijelit.
şi tot ce a mai rămas din noi
intră acum în depouri.
Miruna Vlada
POTA AMB BOLA. LA PALANGANA ENMIG DE LA CAMBRA
*
Fites kilomètriques que només sentim en l’aire.
Paraules ocultes com certa roba bruta.
La darrera volta que llegí poesia
sentí una gran flor de lotus
vibrant per sobre del cap.
A casa nostra hi ha calor
per a la bona gent, però és un fastic.
Ells ja estan aviats.
Ells són els únics aviats.
A casa nostra ara en desembre
hi ha xafogor.
Ţenim l’eixida del sol mesclada amb la posta
dins d’una palangana de la cambra.
Les distàncies dins de nosaltres i els somnis més bells
són tan grans com la nostra desconfiança.
La incredulitat em lladruga i em mossega el peu
Ploriquege i m’assenyale del dit.
La victimació és com un cirurgià inexpert
que et mutila l’òrgan més sa.
Però tu no has fet sinó prendre pota amb bola
els meus fracassos indulgents decadents
i embastar-los
i esbargir-los.
I de la meua coroneta modelar una gran flor de lotus.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
Bilă cu bilă. Ligheanul din mijlocul camerei.
Borne kilometrice pe care doar le simţim în aer.
Cuvintele dosite ca nişte haine murdare.
Ultima oară când am citit poezie
am simţit o floare mare de lotus
deasupra capului vibrând.
În casa noastră e arşiţă.
Pentru oamenii buni durerea e un dar.
Ei sunt deja pregătiţi.
Ei sunt singurii pregătiţi.
În casa noastră acum în decembrie e arşiţă.
Ţinem răsăritul amestecat cu apusul
într-un lighean în mijlocul camerei.
Distanţele dintre noi şi cele mai frumoase vise
sunt mari cât neîncrederea noastră.
necredinţa ma latră şi ma muşcă de picior
Eu mă smiorcăi ei mă arată cu degetul.
Victimizarea e ca un chirurg nepriceput
care îţi mutilează cel mai sănătos organ.
Iar tu nu ai făcut decât să iei bilă cu bilă
eşecurile mele răsfăţurile decadenţa
şi să le înşiri pe o aţă
şi să le spulberi.
din creştetul meu să modelezi o floare mare de lotus.
Miruna Vlada
Fites kilomètriques que només sentim en l’aire.
Paraules ocultes com certa roba bruta.
La darrera volta que llegí poesia
sentí una gran flor de lotus
vibrant per sobre del cap.
A casa nostra hi ha calor
per a la bona gent, però és un fastic.
Ells ja estan aviats.
Ells són els únics aviats.
A casa nostra ara en desembre
hi ha xafogor.
Ţenim l’eixida del sol mesclada amb la posta
dins d’una palangana de la cambra.
Les distàncies dins de nosaltres i els somnis més bells
són tan grans com la nostra desconfiança.
La incredulitat em lladruga i em mossega el peu
Ploriquege i m’assenyale del dit.
La victimació és com un cirurgià inexpert
que et mutila l’òrgan més sa.
Però tu no has fet sinó prendre pota amb bola
els meus fracassos indulgents decadents
i embastar-los
i esbargir-los.
I de la meua coroneta modelar una gran flor de lotus.
Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó
*****
Bilă cu bilă. Ligheanul din mijlocul camerei.
Borne kilometrice pe care doar le simţim în aer.
Cuvintele dosite ca nişte haine murdare.
Ultima oară când am citit poezie
am simţit o floare mare de lotus
deasupra capului vibrând.
În casa noastră e arşiţă.
Pentru oamenii buni durerea e un dar.
Ei sunt deja pregătiţi.
Ei sunt singurii pregătiţi.
În casa noastră acum în decembrie e arşiţă.
Ţinem răsăritul amestecat cu apusul
într-un lighean în mijlocul camerei.
Distanţele dintre noi şi cele mai frumoase vise
sunt mari cât neîncrederea noastră.
necredinţa ma latră şi ma muşcă de picior
Eu mă smiorcăi ei mă arată cu degetul.
Victimizarea e ca un chirurg nepriceput
care îţi mutilează cel mai sănătos organ.
Iar tu nu ai făcut decât să iei bilă cu bilă
eşecurile mele răsfăţurile decadenţa
şi să le înşiri pe o aţă
şi să le spulberi.
din creştetul meu să modelezi o floare mare de lotus.
Miruna Vlada
diumenge, 24 de juliol de 2011
HUI HE ESCANYAT UN OCELL VERD
*
l’asceta leprós en un camí a Itàlia
el seu ull talla la pedra de sal
que una mica és atraient tresor de mar
una mica oració de l’instint
hui he escanyat un ocell verd
hui la meua ungla ha atés una bruixa
passe llargs mesos amb salamandres en les llàgrimes
però deixeu d’una vegada
el collar de la nit
és només un xiquet que canta
Poema de Nora Iuga traduït al català per Pere Bessó
*****
Azi am sugrumat o pasăre verde
ascetul lepros pe un drum in Italia
ochiul lui taie piatra de sare
ce mică e comoara marelui ademenitor
ce mică rugaciunea instinctului
azi am sugrumat o pasăre verde
azi unghia mea a primit o noiţă
trec lune lungi cu salamandre în lacrimi
dar lasaţi odată
zgarda de noapte
e doar un copil care cantă
Nora Iuga
l’asceta leprós en un camí a Itàlia
el seu ull talla la pedra de sal
que una mica és atraient tresor de mar
una mica oració de l’instint
hui he escanyat un ocell verd
hui la meua ungla ha atés una bruixa
passe llargs mesos amb salamandres en les llàgrimes
però deixeu d’una vegada
el collar de la nit
és només un xiquet que canta
Poema de Nora Iuga traduït al català per Pere Bessó
*****
Azi am sugrumat o pasăre verde
ascetul lepros pe un drum in Italia
ochiul lui taie piatra de sare
ce mică e comoara marelui ademenitor
ce mică rugaciunea instinctului
azi am sugrumat o pasăre verde
azi unghia mea a primit o noiţă
trec lune lungi cu salamandre în lacrimi
dar lasaţi odată
zgarda de noapte
e doar un copil care cantă
Nora Iuga
ALS QUE LLEGIM POESIA
*
ni amb sensibilitat ni
intel·ligència ni tans sols
amb bon gust has dit i has reduït
la poesia que es llegeix a allò que s’escriu:
la cara oculta del mes
Poema traduït al català per Pere Bessó
*****
CU CE CITIM POEZIA
cu sensibilitatea nu
cu inteligenţa nici atât
cu bunul-gust ai spus şi te-ai micşorat
poezia se citeşte cu ce se scrie:
faţa nevazută a lunii
ni amb sensibilitat ni
intel·ligència ni tans sols
amb bon gust has dit i has reduït
la poesia que es llegeix a allò que s’escriu:
la cara oculta del mes
Poema traduït al català per Pere Bessó
*****
CU CE CITIM POEZIA
cu sensibilitatea nu
cu inteligenţa nici atât
cu bunul-gust ai spus şi te-ai micşorat
poezia se citeşte cu ce se scrie:
faţa nevazută a lunii
POEMA D'IOAN ES. POP
*
Déu meu, les nou del matí i ja és demà.
pn el viarany angost enmig de la neu caiguda anit
m’afanye d’arribar a la carretera.
Si no s’haguera escampat la neu aquesta,
ni tan sols hi hauria viarany.
i, al capdavall, açò és tot el que he pogut esbrinar:
la història és la poesia dels vencedors,
i la poesia, història dels vençuts.
Poema d'Ioan Es.Pop traduït per Pere Bessó al català de l’original
tret del poemari Uneltele de dormit [Eines per a dormir].
*****
IOAN ES. POP POEM
dumnezeule, e deja nouă dimineaţa şi e mâine.
pe o cărare îngustă, prin zăpada căzută aseară,
mă căznesc să ajung la şosea.
dacă nu s-ar fi aşternut zăpada asta,
nici cărarea nu ar exista.
până la urmă asta-i tot ce am putut să aflu:
istoria e poezia învingătorilor,
iar poezia istoria celor învinşi.
Ioan Es.Pop
Déu meu, les nou del matí i ja és demà.
pn el viarany angost enmig de la neu caiguda anit
m’afanye d’arribar a la carretera.
Si no s’haguera escampat la neu aquesta,
ni tan sols hi hauria viarany.
i, al capdavall, açò és tot el que he pogut esbrinar:
la història és la poesia dels vencedors,
i la poesia, història dels vençuts.
Poema d'Ioan Es.Pop traduït per Pere Bessó al català de l’original
tret del poemari Uneltele de dormit [Eines per a dormir].
*****
IOAN ES. POP POEM
dumnezeule, e deja nouă dimineaţa şi e mâine.
pe o cărare îngustă, prin zăpada căzută aseară,
mă căznesc să ajung la şosea.
dacă nu s-ar fi aşternut zăpada asta,
nici cărarea nu ar exista.
până la urmă asta-i tot ce am putut să aflu:
istoria e poezia învingătorilor,
iar poezia istoria celor învinşi.
Ioan Es.Pop
JA NO SABEN
*
ja no saben
on aconseguir el teu cos
em trobe en un laberint d’espills
de la mà sempre amb mi
només amb mi
Poema de Nora Iuga traduït al català per Pere Bessó
*****
nu mai ştiu
nu mai ştiu
pe unde să ajung la trupul tău
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
numai pe mine
Nora Iuga
ja no saben
on aconseguir el teu cos
em trobe en un laberint d’espills
de la mà sempre amb mi
només amb mi
Poema de Nora Iuga traduït al català per Pere Bessó
*****
nu mai ştiu
nu mai ştiu
pe unde să ajung la trupul tău
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
numai pe mine
Nora Iuga
L'ALBATROS MORT
*
Quan entre els arbres cap al mar es retorça el vent
I en el vellut de l’ombra la sorra adormida,
L’ha tret una ona afora tot duent-lo amb cura
A un cementeri de petxines relluents.
Poema de Nicolae Labiş traduït al català per Pere Bessó
*****
ALBATROSUL UCIS
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă așezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
Nicolae Labiş
Quan entre els arbres cap al mar es retorça el vent
I en el vellut de l’ombra la sorra adormida,
L’ha tret una ona afora tot duent-lo amb cura
A un cementeri de petxines relluents.
Poema de Nicolae Labiş traduït al català per Pere Bessó
*****
ALBATROSUL UCIS
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă așezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
Nicolae Labiş
DE PRESSA
*
Et lliure l’emprenta del meu cap damunt d’un coixí.
La traça del meu front pensant en tu.
De pressa venint
De pressa anant-se’n
Et deixe i em deixes:
A tu ple de la meua absència
A mi amerada de poesia
Com una prada:
En la pluja que l’acarona de daltabaix
Pertot, femenina
En el riu que la penetra masculí.
De pressa venint
De pressa anant-se’n
De pressa potser partiré
També jo d’aquest món.
Què tard em serà llavors
Pensaré com ara
i als 23 anys:
Oh,
Vida,
Res no m’ha plagut més de tu
Que estimar
I cantar!
Poema de Carolina Ilica traduït al català per Pere Bessó
*****
ÎN PRIPA
Îţi dăruiesc urma capului meu pe o pernă.
Forma frunţii mele cugetând despre tine.
În pripă venind
În pripă plecând
Te las şi mă laşi:
Pe tine plin de absenţa mea
Pe mine îmbibată de poezie
Precum o luncă:
De ploaia care o dezmiardă de sus
în jos
peste tot femeieşte
Şi râul care o patrunde cu barbaţie.
În pripă venind
În pripă plecând
În pripă voi părăsi poate
şi lumea aceasta.
Cât de tarziu îmi va fi atunci
Voi gândi ca acum
Şi ca la 23 de ani:
O,
Viaţa,
Nimic nu mi-a plăcut mai mult
din tine
Decât să iubesc
Şi să cant!
Carolina Ilica
Et lliure l’emprenta del meu cap damunt d’un coixí.
La traça del meu front pensant en tu.
De pressa venint
De pressa anant-se’n
Et deixe i em deixes:
A tu ple de la meua absència
A mi amerada de poesia
Com una prada:
En la pluja que l’acarona de daltabaix
Pertot, femenina
En el riu que la penetra masculí.
De pressa venint
De pressa anant-se’n
De pressa potser partiré
També jo d’aquest món.
Què tard em serà llavors
Pensaré com ara
i als 23 anys:
Oh,
Vida,
Res no m’ha plagut més de tu
Que estimar
I cantar!
Poema de Carolina Ilica traduït al català per Pere Bessó
*****
ÎN PRIPA
Îţi dăruiesc urma capului meu pe o pernă.
Forma frunţii mele cugetând despre tine.
În pripă venind
În pripă plecând
Te las şi mă laşi:
Pe tine plin de absenţa mea
Pe mine îmbibată de poezie
Precum o luncă:
De ploaia care o dezmiardă de sus
în jos
peste tot femeieşte
Şi râul care o patrunde cu barbaţie.
În pripă venind
În pripă plecând
În pripă voi părăsi poate
şi lumea aceasta.
Cât de tarziu îmi va fi atunci
Voi gândi ca acum
Şi ca la 23 de ani:
O,
Viaţa,
Nimic nu mi-a plăcut mai mult
din tine
Decât să iubesc
Şi să cant!
Carolina Ilica
EST/OEST
*
Has decidit no deixar de banda res. Marxar alguna volta de genollons per a arribar veges on, tan lluny dels ramats de pedra del passat. És un simple joc –et dius- cortejar en acabant una sennyoreta que a tu t’ha semblat que era la més bonica de l’estació de trens. Has fet la reserva de departament de no fumadors. Imites la despertada. Refuses l’asil de vells a favor d’un cimal de muntanya. A la cresta d’aquella muntanya creixen unes altres muntanyes. Des d’allà es veu l’Eden. Allà sembla que s’aturen tots, toţs aquells que se’n van a l’Oest...
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
EST/VEST
Ai hotărât să un ratezi nimic. Mergi uneori şi în genunchi pentru ca să ajungi undeva, cât de departe de stolurile de piatră ale trecutului. E un simplu joc, îţi zici, ca mai apoi să curtezi o domnişoară care ţi s-a părut a fi cea mai frumoasă din gara de tren. Îţi rezervi deptul să nu mai fumezi. Mimezi deşteptarea. Refuzi azilul de bătrâni în favoarea unui vârf de munte. Pe crestele muntelui acel cresc alţi munţi. De acolo se vede Edenul. Acolo pare că se opresc toţi acei care pleacă spre Apus…
Andrei Langa
*****
ESTE/OESTE
Decidiste no fallar más. Alguna vez tú andas de rodillas para llegar a una parte incierta, más lejos de las bandejas petrificadas del pasado. Parece ser un juego sencillo para ti. Por esto empiezas a perseguir a una señorita que te ha gustado más en la estacion de trenes. Te has reservado el derecho de no fumar. Imitas el despertar. Rechazas el asilo de ancianos a favor del pico de una montaña. Encima de ella crecen otras montañas. Desde allá se ve El Edén. Allá se detienen todos, todos aquéllos quienes van al Oeste...
Andrei Langa
Has decidit no deixar de banda res. Marxar alguna volta de genollons per a arribar veges on, tan lluny dels ramats de pedra del passat. És un simple joc –et dius- cortejar en acabant una sennyoreta que a tu t’ha semblat que era la més bonica de l’estació de trens. Has fet la reserva de departament de no fumadors. Imites la despertada. Refuses l’asil de vells a favor d’un cimal de muntanya. A la cresta d’aquella muntanya creixen unes altres muntanyes. Des d’allà es veu l’Eden. Allà sembla que s’aturen tots, toţs aquells que se’n van a l’Oest...
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
EST/VEST
Ai hotărât să un ratezi nimic. Mergi uneori şi în genunchi pentru ca să ajungi undeva, cât de departe de stolurile de piatră ale trecutului. E un simplu joc, îţi zici, ca mai apoi să curtezi o domnişoară care ţi s-a părut a fi cea mai frumoasă din gara de tren. Îţi rezervi deptul să nu mai fumezi. Mimezi deşteptarea. Refuzi azilul de bătrâni în favoarea unui vârf de munte. Pe crestele muntelui acel cresc alţi munţi. De acolo se vede Edenul. Acolo pare că se opresc toţi acei care pleacă spre Apus…
Andrei Langa
*****
ESTE/OESTE
Decidiste no fallar más. Alguna vez tú andas de rodillas para llegar a una parte incierta, más lejos de las bandejas petrificadas del pasado. Parece ser un juego sencillo para ti. Por esto empiezas a perseguir a una señorita que te ha gustado más en la estacion de trenes. Te has reservado el derecho de no fumar. Imitas el despertar. Rechazas el asilo de ancianos a favor del pico de una montaña. Encima de ella crecen otras montañas. Desde allá se ve El Edén. Allá se detienen todos, todos aquéllos quienes van al Oeste...
Andrei Langa
UNA CRIDA PER A TU
*
Escriure o llegir només allò que ajuda la teua ànima a sobreviure…
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Un îndemn pentru tine
Să scrii sau să lecturezi doar ceea ce îţi ajută sufletul să supravieţuiască…
Andrei Langa
*****
UN IMPULSO PARA TI
Hay que escribir o leer solamente lo que ayuda a tu alma a sobrevivir...
Andrei Langa
Escriure o llegir només allò que ajuda la teua ànima a sobreviure…
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Un îndemn pentru tine
Să scrii sau să lecturezi doar ceea ce îţi ajută sufletul să supravieţuiască…
Andrei Langa
*****
UN IMPULSO PARA TI
Hay que escribir o leer solamente lo que ayuda a tu alma a sobrevivir...
Andrei Langa
LA DESAPAREGUDA
*
La desapareguda és a l’ombra d’unes parets pintades. Ella no sap on s’amaga el sol ni per què no cauen gotes de pluja. Sembla un simple joc aquest despartir, encara que és prou llarga l’espera. Així passen els nostres dies daurats, impassibles a tots els dolors. Som sense saber qui som, més allà de la part pintada a les parets impenetrables. Vivim amb sons arxiconeguts i no ens adelitem de la imaginació. Mirem, pensem les parets pintades, però ningú no és capaç de demolir-les. Els dibuixos cobren vida a vegades, i dóna la impressió que les parets vagen a cedir. Són gnoms abillats de vestits blaus i sembla com si no s’adonaren de res.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
La desapareguda és a l’ombra d’unes parets pintades. Ella no sap on s’amaga el sol ni per què no cauen gotes de pluja. Sembla un simple joc aquest despartir, encara que és prou llarga l’espera. Així passen els nostres dies daurats, impassibles a tots els dolors. Som sense saber qui som, més allà de la part pintada a les parets impenetrables. Vivim amb sons arxiconeguts i no ens adelitem de la imaginació. Mirem, pensem les parets pintades, però ningú no és capaç de demolir-les. Els dibuixos cobren vida a vegades, i dóna la impressió que les parets vagen a cedir. Són gnoms abillats de vestits blaus i sembla com si no s’adonaren de res.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Cea dispărută
Cea dispărută stă în umbra unor pereţi pictaţi. Ea nu ştie unde se ascunde soarele şi de ce nu cad picăturile de ploaie. Pare un simplu joc această despărţire, însă prea lungă este aşteptarea. Aşa trec zilele noastre dorite, impasibile la toate durerile. Suntem făr-să ştim cine suntem, dincolo de partea pictată a pereţilor impenetrabili. Trăim cu sunete arhicunoscute şi ne delectăm de la imaginaţie. Privim, gândim la pereţii pictaţi, dar nimeni nu e în stare să-i demoleze. Desenele prind viaţă uneori, pereţii dănd semne că vor să cedeze. Sunt gnomi îmbrăcaţi în veşminte albastre, care par să nu bănuiască nimic.
Cea dispărută stă în umbra unor pereţi pictaţi. Ea nu ştie unde se ascunde soarele şi de ce nu cad picăturile de ploaie. Pare un simplu joc această despărţire, însă prea lungă este aşteptarea. Aşa trec zilele noastre dorite, impasibile la toate durerile. Suntem făr-să ştim cine suntem, dincolo de partea pictată a pereţilor impenetrabili. Trăim cu sunete arhicunoscute şi ne delectăm de la imaginaţie. Privim, gândim la pereţii pictaţi, dar nimeni nu e în stare să-i demoleze. Desenele prind viaţă uneori, pereţii dănd semne că vor să cedeze. Sunt gnomi îmbrăcaţi în veşminte albastre, care par să nu bănuiască nimic.
Andrei Langa
*****
NUESTRA DESAPARECIDA
Nuestra desaparecida esta detrás de unas paredes pintadas. Ella no sabe dónde se esconde el sol y por qué no cae la lluvia. Parece un juego esta desaparición, pero muy larga es la espera. Así se pasan nuestros días dorados sin saber nada de nuestros dolores. Somos sin saber quiénes somos, en la parte pintada de estas paredes impenetrables. Vivimos con los sonidos conocidos y nos alegramos de la imaginación. Miramos, pensamos en estas paredes pintadas y nadie puede derrumbarlas. Los dibujos reviven temporalmente, pareciendo que las paredes van a ceder. Son dibujos de trasgos en sus trajes azules que, al parecer, no se enteran de nada.
Andrei Langa
*****
NUESTRA DESAPARECIDA
Nuestra desaparecida esta detrás de unas paredes pintadas. Ella no sabe dónde se esconde el sol y por qué no cae la lluvia. Parece un juego esta desaparición, pero muy larga es la espera. Así se pasan nuestros días dorados sin saber nada de nuestros dolores. Somos sin saber quiénes somos, en la parte pintada de estas paredes impenetrables. Vivimos con los sonidos conocidos y nos alegramos de la imaginación. Miramos, pensamos en estas paredes pintadas y nadie puede derrumbarlas. Los dibujos reviven temporalmente, pareciendo que las paredes van a ceder. Son dibujos de trasgos en sus trajes azules que, al parecer, no se enteran de nada.
Andrei Langa
EL PAS DELS DIES
*
Escoltar la musica dels asils,
allà on els dies que passen es deixen de banda
com alguns avis pels seus fills
en cadires de rodes massa usades...
Ells no es mouen cap a avant o cap a rere,
Tan sols, però, el pipelleig espasmòdic de les palpebres.
Embolicats en flassades velles i més noves,
Ai las, els nostres dies oblidats.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
ZILE CE TREC
Să ascultăm muzica azilurilor,
acolo unde zilele ce trec sunt lăsate
precum nişte bătrâni de către fiii lor
în cărucioare demult uzate...
Ei nu mişcă înainte sau înapoi,
ci doar clipesc spasmodic din pleoape.
Învelite cu plăpumi vechi şi mai noi,
sărmanele noastre zile uitate.
Andrei Langa
*****
DÍAS QUE PASSAN
Vamos a escuchar la música de los asilos,
allá donde los días que pasan son abandonados
como a unos abuelos por sus nietos
en carritos ya usados…
Ellos no se mueven hacia adelante o hacia atrás,
solo una vez con el parpadeo espasmódico.
Envueltos en sábanas viejas y nuevas,
los pobrecitos días olvidados.
Andrei Langa
Escoltar la musica dels asils,
allà on els dies que passen es deixen de banda
com alguns avis pels seus fills
en cadires de rodes massa usades...
Ells no es mouen cap a avant o cap a rere,
Tan sols, però, el pipelleig espasmòdic de les palpebres.
Embolicats en flassades velles i més noves,
Ai las, els nostres dies oblidats.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
ZILE CE TREC
Să ascultăm muzica azilurilor,
acolo unde zilele ce trec sunt lăsate
precum nişte bătrâni de către fiii lor
în cărucioare demult uzate...
Ei nu mişcă înainte sau înapoi,
ci doar clipesc spasmodic din pleoape.
Învelite cu plăpumi vechi şi mai noi,
sărmanele noastre zile uitate.
Andrei Langa
*****
DÍAS QUE PASSAN
Vamos a escuchar la música de los asilos,
allá donde los días que pasan son abandonados
como a unos abuelos por sus nietos
en carritos ya usados…
Ellos no se mueven hacia adelante o hacia atrás,
solo una vez con el parpadeo espasmódico.
Envueltos en sábanas viejas y nuevas,
los pobrecitos días olvidados.
Andrei Langa
EN AQUELL MÓN
*
El buit dels ulls pareix ser molt més palpable i profund que tots els universos plegats, ja que pot pensar... Per això potser resten amb els ulls ben oberts aquells que se’n van a aquell món.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
PE CEEA LUME
Vidul din ochi pare să fie mult mai palpabil şi profund decât toate universurile luate împreună, fiindcă el poate să gândească... Poate că de asta rămân cu ochii larg dechişi cei care pleacă pe ceea lume.
Andrei Langa
*****
AL OTRO MUNDO
El vacío de dentro de los ojos parece ser más profundo y palpable que todos los universos juntos, porque él puede pensar... Puede ser que por esto se queden con los ojos abiertos aquéllos que se van al otro mundo.
Andrei Langa
El buit dels ulls pareix ser molt més palpable i profund que tots els universos plegats, ja que pot pensar... Per això potser resten amb els ulls ben oberts aquells que se’n van a aquell món.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
PE CEEA LUME
Vidul din ochi pare să fie mult mai palpabil şi profund decât toate universurile luate împreună, fiindcă el poate să gândească... Poate că de asta rămân cu ochii larg dechişi cei care pleacă pe ceea lume.
Andrei Langa
*****
AL OTRO MUNDO
El vacío de dentro de los ojos parece ser más profundo y palpable que todos los universos juntos, porque él puede pensar... Puede ser que por esto se queden con los ojos abiertos aquéllos que se van al otro mundo.
Andrei Langa
ECO
*
M’he rist fins a l’estiu
fins a la muntanya
fins a la llum
M’he rist
fins que quedà la foscor
He cantat
amb l’ocell lyra penjat al muscle
fins que el cel enfosquí
i el mar
es quedà fred.
Llavors m’he callat
Ja no m’he rist més
Ja no he cantat més.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ECOU
Am râs până la vară
până la munte
până la lumină
Am râs
până s-a lăsat întunericul
Am cântat
cu pasărea lyră agăţată pe umăr
până s-a întunecat cerul
şi marea
Până s-a lăsat frigul.
Atunci am tăcut
N-am mai râs
n-am mai cântat.
Ioana Trica
M’he rist fins a l’estiu
fins a la muntanya
fins a la llum
M’he rist
fins que quedà la foscor
He cantat
amb l’ocell lyra penjat al muscle
fins que el cel enfosquí
i el mar
es quedà fred.
Llavors m’he callat
Ja no m’he rist més
Ja no he cantat més.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ECOU
Am râs până la vară
până la munte
până la lumină
Am râs
până s-a lăsat întunericul
Am cântat
cu pasărea lyră agăţată pe umăr
până s-a întunecat cerul
şi marea
Până s-a lăsat frigul.
Atunci am tăcut
N-am mai râs
n-am mai cântat.
Ioana Trica
DONA DE MAR
*
Sola
a la nit de conquilles
dona de mar
abasta amb armes-espumoses
la costa i la platja
De dia, s'alça
enmig del mar
i respira el sol
i el vent desfrunzit
Més tard es confon en l'abís
i sembra el mar
de peixos
i de vaixells
perduts.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
FEMEIA MĂRII
Singură
prin noaptea de scoici
femeia mării
cuprinde cu braţele-nspumate
ţărmul şi plaja
Ziua, se-nalţă -n
mijlocul mării
şi respiră soarele
şi vântul desfrunzit
Apoi se cufundă-n abis
şi-nsămânţează marea
cu peşti
şi cu corăbii
pierdute.
Ioana Trica
Sola
a la nit de conquilles
dona de mar
abasta amb armes-espumoses
la costa i la platja
De dia, s'alça
enmig del mar
i respira el sol
i el vent desfrunzit
Més tard es confon en l'abís
i sembra el mar
de peixos
i de vaixells
perduts.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
FEMEIA MĂRII
Singură
prin noaptea de scoici
femeia mării
cuprinde cu braţele-nspumate
ţărmul şi plaja
Ziua, se-nalţă -n
mijlocul mării
şi respiră soarele
şi vântul desfrunzit
Apoi se cufundă-n abis
şi-nsămânţează marea
cu peşti
şi cu corăbii
pierdute.
Ioana Trica
dissabte, 23 de juliol de 2011
ATARÀXIA
*
A l’univers
tots els rellotges dempeus.
Les hores atrape en una
dansa de pedra inabastable.
El temps es dissol
escorrent-se lentament
als marges de la galàxia
Em sent en blanc de tan tranquil·la
i sent com em fonc
dins d’irrealitat boirosa
i densa
com un far alb
en un mar sense fita.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ATARAXIE
În univers
toate ceasurile au stat.
Orele încremenesc într-un
dans de piatră fără sfârşit
Timpul se dizolvă
scurgându-se încet
spre marginile galaxiei
Mă simt albă de-atâta linişte
şi simt cum mă topesc
într-o irealitate ceţoasă
şi densă
ca un far alb
pe o mare fără hotar.
Ioana Trica
A l’univers
tots els rellotges dempeus.
Les hores atrape en una
dansa de pedra inabastable.
El temps es dissol
escorrent-se lentament
als marges de la galàxia
Em sent en blanc de tan tranquil·la
i sent com em fonc
dins d’irrealitat boirosa
i densa
com un far alb
en un mar sense fita.
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ATARAXIE
În univers
toate ceasurile au stat.
Orele încremenesc într-un
dans de piatră fără sfârşit
Timpul se dizolvă
scurgându-se încet
spre marginile galaxiei
Mă simt albă de-atâta linişte
şi simt cum mă topesc
într-o irealitate ceţoasă
şi densă
ca un far alb
pe o mare fără hotar.
Ioana Trica
RETRO
*
Des d'allà on ja no som
se senten veus acuàtiques.
Sons silenciosos creuen
els fons esborrats.
La sang nostra besa a trenc d’alba
espills pensatius i hi deixa
traces redones d’aire expirat.
No hi ha imatges vives
penjades de les parets de casa,
només algunes respostes
a les preguntes vinents.
Tu no pots anar-te’n d’ací...
Pel teu cos hi ha les cordes
teses de la guitarra.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
RETRO
De acolo de unde nu mai suntem
se aud voci acvatice.
Sunete silenţioase străbat
din străfunduri înseninate.
Sângele nostru sărută în zori
oglinzi gânditoare, lăsând pe acolo
urme rotunde de aer expirat.
Nu există imagini vii
prinse de pereţii casei,
doar nişte răspunsuri la întrebări viitoare.
Tu nu poţi să pleci de aici...
Prin corpul tău stau întinse
strune de chitară.
Andrei Langa
*****
RETRO
Desde allá donde ya no estamos
se escuchan voces acuáticas.
Sonidos silenciosos vienen
de dentro de unas profundidades despejadas.
Nuestra sangre besa al amanecer
espejos pensadores, dejando encima
rastros redondos de aire espirado.
No existen imágenes vivas
expuestas en las paredes de la casa,
sólo unas respuestas a futuras preguntas.
Tú no puedes marcharte de aquí...
Por tu cuerpo están estiradas
cuerdas de guitarra.
Andrei Langa
Des d'allà on ja no som
se senten veus acuàtiques.
Sons silenciosos creuen
els fons esborrats.
La sang nostra besa a trenc d’alba
espills pensatius i hi deixa
traces redones d’aire expirat.
No hi ha imatges vives
penjades de les parets de casa,
només algunes respostes
a les preguntes vinents.
Tu no pots anar-te’n d’ací...
Pel teu cos hi ha les cordes
teses de la guitarra.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
RETRO
De acolo de unde nu mai suntem
se aud voci acvatice.
Sunete silenţioase străbat
din străfunduri înseninate.
Sângele nostru sărută în zori
oglinzi gânditoare, lăsând pe acolo
urme rotunde de aer expirat.
Nu există imagini vii
prinse de pereţii casei,
doar nişte răspunsuri la întrebări viitoare.
Tu nu poţi să pleci de aici...
Prin corpul tău stau întinse
strune de chitară.
Andrei Langa
*****
RETRO
Desde allá donde ya no estamos
se escuchan voces acuáticas.
Sonidos silenciosos vienen
de dentro de unas profundidades despejadas.
Nuestra sangre besa al amanecer
espejos pensadores, dejando encima
rastros redondos de aire espirado.
No existen imágenes vivas
expuestas en las paredes de la casa,
sólo unas respuestas a futuras preguntas.
Tú no puedes marcharte de aquí...
Por tu cuerpo están estiradas
cuerdas de guitarra.
Andrei Langa
dissabte, 16 de juliol de 2011
FOTOSÍNTESI
*
Si haguera d’exhalar oxigen
per la boca arcaica de la fotosíntesi
(amb totes les plantes juntes),
la terra sencera oleria a ozon,
semblant a quan comença a ploure,
quan passa en marxa la gota d’aigua rebel
i la pols intrusa d’un bot es fa a una banda.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Fotosinteză
Dacă ar fi să expiri oxigen
pe gura arhaică de fotosinteză
(cu toate plantele luate împreună),
pământul întreg ar mirosi a ozon,
aşa cum e când începe să plouă,
când trece în marş picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.
Andrei Langa
*****
FOTOSÍNTESIS
Si tú pudieras espirar oxígeno
por la boca arcaica de fotosíntesis
(junto con todas las plantas),
la tierra entera olería a ozono,
así es cuando empieza a llover,
cuando pasa desfilando la gota se rebela
y el polvo intruso se apresura.
Andrei Langa
Si haguera d’exhalar oxigen
per la boca arcaica de la fotosíntesi
(amb totes les plantes juntes),
la terra sencera oleria a ozon,
semblant a quan comença a ploure,
quan passa en marxa la gota d’aigua rebel
i la pols intrusa d’un bot es fa a una banda.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Fotosinteză
Dacă ar fi să expiri oxigen
pe gura arhaică de fotosinteză
(cu toate plantele luate împreună),
pământul întreg ar mirosi a ozon,
aşa cum e când începe să plouă,
când trece în marş picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.
Andrei Langa
*****
FOTOSÍNTESIS
Si tú pudieras espirar oxígeno
por la boca arcaica de fotosíntesis
(junto con todas las plantas),
la tierra entera olería a ozono,
así es cuando empieza a llover,
cuando pasa desfilando la gota se rebela
y el polvo intruso se apresura.
Andrei Langa
ENTRE MI I JO
*
Entre mi i jo
hi ha sempre alguna cosa:
llums roges de l’est
llums fredes del dubte
i el pensament que nega de continu
Entre mi i jo hi ha un espai
quin silenci
a voltes s’escalda en l’infraroig
un esperit amb plomes d’ocell
que em diu que no tinc remei
no tinc cap altra elecció
entre mi i jo...
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ÎNTRE MINE ŞI MINE
Între mine şi mine
este întotdeauna ceva:
luminile roşii ale răsăritului
luminile reci ale îndoielii
şi gândul ce neagă continuu
Între mine şi mine este un spaţiu
cât o tăcere
alteori se scaldă-n infraroşu
un duh cu pene de pasăre
care-mi spune că am de ales
mai am de ales
între mine şi mine…
Ioana Trica
Entre mi i jo
hi ha sempre alguna cosa:
llums roges de l’est
llums fredes del dubte
i el pensament que nega de continu
Entre mi i jo hi ha un espai
quin silenci
a voltes s’escalda en l’infraroig
un esperit amb plomes d’ocell
que em diu que no tinc remei
no tinc cap altra elecció
entre mi i jo...
Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó
*****
ÎNTRE MINE ŞI MINE
Între mine şi mine
este întotdeauna ceva:
luminile roşii ale răsăritului
luminile reci ale îndoielii
şi gândul ce neagă continuu
Între mine şi mine este un spaţiu
cât o tăcere
alteori se scaldă-n infraroşu
un duh cu pene de pasăre
care-mi spune că am de ales
mai am de ales
între mine şi mine…
Ioana Trica
DEL PAÍS D'ON VENIM
*
He de parlar-vos
del país d’on venim.
Jo vinc de l’estiu,
És una pàtria fràgil
En què qualsevol fulla,
En caure, potser s’extingeix,
Però el cel és tant pesant d’estels
Que pengen a voltes fins a terra
I si t’apropes a sentir com l’herba
Fa pessigolles als estels rients,
I hi ha tantes flors
Que et dolen
Les òrbites seques com el sol,
I sols redons penjats
De cada arbre;
D’on jo vinc
Només manca la mort,
És tanta la felicitat
Que és com si t’adormires.
Poema d'Ana Blandiana traduït al català per Pere Bessó
*****
DESPRE ŢARA DIN CARE VENIM
Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân' la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.
Ana Blandiana
*****
ACERCA DEL PAÍS DE DONDE VENIMOS
Les voy a hablar acerca del país
De donde venimos.
Yo vengo del país del verano,
Una patria frágil
A la que una hoja, al caer,
Podría extinguirla,
Donde el cielo está tan cargado de estrellas
Que se inclina, a veces, hasta el suelo
Y si te acercas oyes cómo la hierba
Hace cosquillas a las estrellas que ríen,
Y hay tantas flores
Que te duelen los ojos,
Deslumbrados con el sol,
Y soles hay tantos que cuelgan
De cada árbol;
En donde vengo
No falta sino la muerte,
Y es tanta la felicidad
que es como para dormirse.
Poema de Ana Blandiana traducido al castellano por S. Teiller
He de parlar-vos
del país d’on venim.
Jo vinc de l’estiu,
És una pàtria fràgil
En què qualsevol fulla,
En caure, potser s’extingeix,
Però el cel és tant pesant d’estels
Que pengen a voltes fins a terra
I si t’apropes a sentir com l’herba
Fa pessigolles als estels rients,
I hi ha tantes flors
Que et dolen
Les òrbites seques com el sol,
I sols redons penjats
De cada arbre;
D’on jo vinc
Només manca la mort,
És tanta la felicitat
Que és com si t’adormires.
Poema d'Ana Blandiana traduït al català per Pere Bessó
*****
DESPRE ŢARA DIN CARE VENIM
Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân' la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.
Ana Blandiana
*****
ACERCA DEL PAÍS DE DONDE VENIMOS
Les voy a hablar acerca del país
De donde venimos.
Yo vengo del país del verano,
Una patria frágil
A la que una hoja, al caer,
Podría extinguirla,
Donde el cielo está tan cargado de estrellas
Que se inclina, a veces, hasta el suelo
Y si te acercas oyes cómo la hierba
Hace cosquillas a las estrellas que ríen,
Y hay tantas flores
Que te duelen los ojos,
Deslumbrados con el sol,
Y soles hay tantos que cuelgan
De cada árbol;
En donde vengo
No falta sino la muerte,
Y es tanta la felicidad
que es como para dormirse.
Poema de Ana Blandiana traducido al castellano por S. Teiller
PEIXOS
*
L’ex nuvi bat la porta
sóc amb el meu amic (se sent una veu)
la llum de la llàntia que cega
al que és més enllà del corredor de cristall
l’ex-nuvi s’excusa i se'n va
a l’eixida d’un bloc un gitano amb una carpa xinesa de 8 lliures
es pagaria el preu que fóra
només per a sentir
el braç amortit
pesant
quasi irreal
el peix
després de suportar el cos per tota la ciutat
l’esquinça a la cuina
la mà és segura
la molla es desprén sola
(Aquests són els fets, ací haurem de començar
el poema, però el meu cervell està cansat i prefereix preguntar:
per què tant de treball per a un somni tranquil?)
Poema de Denisa Comanescu traduït al català per Pere Bessó
*****
Peştele
Fostul iubit bate la uşă
sunt cu prietenul meu (se aude o voce)
şi lumina lămpii-l orbeşte
pe cel aflat dincolo de geamlâc
fostul iubit se scuză şi pleacă
la ieşirea din bloc un ţigan c-un crap chinezesc de 8 kile
ar fi plătit oricât
numai să simtă
sub braţul amorţit
greoi
aproape ireal
peştele
după ce poartă cadavrul prin tot oraşul
îl spintecă-n bucătărie
mâna e sigură
carnea se desprinde singură
(acestea sunt faptele, aici va trebui să înceapă
poemul, dar creierul mi-e obosit şi prefer să întreb:
de ce atâta trudă pentru un somn liniştit?)
Denisa Comanescu
(de Barca pe valuri (1987)
L’ex nuvi bat la porta
sóc amb el meu amic (se sent una veu)
la llum de la llàntia que cega
al que és més enllà del corredor de cristall
l’ex-nuvi s’excusa i se'n va
a l’eixida d’un bloc un gitano amb una carpa xinesa de 8 lliures
es pagaria el preu que fóra
només per a sentir
el braç amortit
pesant
quasi irreal
el peix
després de suportar el cos per tota la ciutat
l’esquinça a la cuina
la mà és segura
la molla es desprén sola
(Aquests són els fets, ací haurem de començar
el poema, però el meu cervell està cansat i prefereix preguntar:
per què tant de treball per a un somni tranquil?)
Poema de Denisa Comanescu traduït al català per Pere Bessó
*****
Peştele
Fostul iubit bate la uşă
sunt cu prietenul meu (se aude o voce)
şi lumina lămpii-l orbeşte
pe cel aflat dincolo de geamlâc
fostul iubit se scuză şi pleacă
la ieşirea din bloc un ţigan c-un crap chinezesc de 8 kile
ar fi plătit oricât
numai să simtă
sub braţul amorţit
greoi
aproape ireal
peştele
după ce poartă cadavrul prin tot oraşul
îl spintecă-n bucătărie
mâna e sigură
carnea se desprinde singură
(acestea sunt faptele, aici va trebui să înceapă
poemul, dar creierul mi-e obosit şi prefer să întreb:
de ce atâta trudă pentru un somn liniştit?)
Denisa Comanescu
(de Barca pe valuri (1987)
LA FI DE LA BOHÈMIA
*
A alguns més els tempta la nostra tardor
amb el seu cos despullat, asexuat?
A tu t’ho pregunte, trist amic,
nascut en pàtria patriarcal a la primavera.
La seua pluja pèrfida i el seu vent àvid
t’han deixat sense abric.
Has acabat sent un gos vagabund,
arrossegant darrere de tu esquinçalls de la teua mateixa pell.
Ja no ets home. A la fi de la bohèmia,
has assumit la postura d’un gos dòcil,
els seus ulls llangorosos i el seu específic olfacte caní,
i la nostra tardor es pareix ara a una messalina.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Sfârşit de boemă
Pe cine mai tentează toamna noastră
cu trupul ei dezgolit, asexuat?
Pe tine te întreb, prietene trist,
născut în patria patriarhală a primăverii.
Ploia-i perfidiă şi vântul avid
te-au lăsat fără de haină.
Ai ajuns să fii un câine hoinar,
târând după tine părţi din propria-ţi blană.
Nu mai eşti om. La final de boemă,
ai preluat postura docilă de câine,
ochii lui galeşi şi mirosul specific canin,
iar toamna noastră pare acum a fi o mesalină.
Andrei Langa
*****
FINAL DE BOHEMIA
¿A quiénes más les atrae nuestro otoño
con su cuerpo desnudo, asexuado?
A ti te pregunto, mi triste amigo,
nacido en patria patriarcal de la primavera.
Su lluvia insidiosa y su viento ávido
te han dejado sin propia ropa.
Te has convertido así en un perro vagabundo,
llevando encima partes de sus pieles.
Ya no eres un hombre. Al final de la bohemia,
has tomado la postura de un perro dócil,
sus ojos lánguidos y su olor específico canino,
y nuestro otoño se parece ahora a una mesalina.
Andrei Langa
A alguns més els tempta la nostra tardor
amb el seu cos despullat, asexuat?
A tu t’ho pregunte, trist amic,
nascut en pàtria patriarcal a la primavera.
La seua pluja pèrfida i el seu vent àvid
t’han deixat sense abric.
Has acabat sent un gos vagabund,
arrossegant darrere de tu esquinçalls de la teua mateixa pell.
Ja no ets home. A la fi de la bohèmia,
has assumit la postura d’un gos dòcil,
els seus ulls llangorosos i el seu específic olfacte caní,
i la nostra tardor es pareix ara a una messalina.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Sfârşit de boemă
Pe cine mai tentează toamna noastră
cu trupul ei dezgolit, asexuat?
Pe tine te întreb, prietene trist,
născut în patria patriarhală a primăverii.
Ploia-i perfidiă şi vântul avid
te-au lăsat fără de haină.
Ai ajuns să fii un câine hoinar,
târând după tine părţi din propria-ţi blană.
Nu mai eşti om. La final de boemă,
ai preluat postura docilă de câine,
ochii lui galeşi şi mirosul specific canin,
iar toamna noastră pare acum a fi o mesalină.
Andrei Langa
*****
FINAL DE BOHEMIA
¿A quiénes más les atrae nuestro otoño
con su cuerpo desnudo, asexuado?
A ti te pregunto, mi triste amigo,
nacido en patria patriarcal de la primavera.
Su lluvia insidiosa y su viento ávido
te han dejado sin propia ropa.
Te has convertido así en un perro vagabundo,
llevando encima partes de sus pieles.
Ya no eres un hombre. Al final de la bohemia,
has tomado la postura de un perro dócil,
sus ojos lánguidos y su olor específico canino,
y nuestro otoño se parece ahora a una mesalina.
Andrei Langa
dimarts, 12 de juliol de 2011
CONEIXEMENT PER LA CONFUSIÓ I COMUNICACIÓ PEL DELIRI
*
Si tu, Senyor,
Em coneixes per la confusió
Confonent-me sempre amb un altre,
Llavors jo
També vaig a comunicar-me amb
Tu
Pel deliri.
Si et plau, escolta hui
El meu deliri.
Però primer de tot
contempla el desert en què
Enraone.
A que t’agrada?
Els idiotes aquests que m’acompanyen
Fan part d’un seguici
atzarós de destarifats
i també estan de pas,
no te’ls prengues malament!
Poema de Marin Sorescu traduït al català per Pere Bessó
*****
CUNOAŞTERE PRIN CONFUZIE
ŞI COMUNICARE PRIN DELIR
Dacă tu, Doamne
Mă cunoşti prin confuzie
Confundându-mă mereu cu altul,
Atunci şi eu
Voi comunica iar cu
Tine
Prin delir.
Te rog ascultă şi azi
Delirul meu
Dar mai întâi,
Priveşte deşertul în care
Vorbesc.
Aşa-i că îţi place?
Idioţii aceştia care mă îngână
Fac parte dintr-un cortegiu
Întâmplător de damblagii
Sunt şi ei în trecere, nu lua seama!
Marin Sorescu
Si tu, Senyor,
Em coneixes per la confusió
Confonent-me sempre amb un altre,
Llavors jo
També vaig a comunicar-me amb
Tu
Pel deliri.
Si et plau, escolta hui
El meu deliri.
Però primer de tot
contempla el desert en què
Enraone.
A que t’agrada?
Els idiotes aquests que m’acompanyen
Fan part d’un seguici
atzarós de destarifats
i també estan de pas,
no te’ls prengues malament!
Poema de Marin Sorescu traduït al català per Pere Bessó
*****
CUNOAŞTERE PRIN CONFUZIE
ŞI COMUNICARE PRIN DELIR
Dacă tu, Doamne
Mă cunoşti prin confuzie
Confundându-mă mereu cu altul,
Atunci şi eu
Voi comunica iar cu
Tine
Prin delir.
Te rog ascultă şi azi
Delirul meu
Dar mai întâi,
Priveşte deşertul în care
Vorbesc.
Aşa-i că îţi place?
Idioţii aceştia care mă îngână
Fac parte dintr-un cortegiu
Întâmplător de damblagii
Sunt şi ei în trecere, nu lua seama!
Marin Sorescu
EL PODER DE LA RENÚNCIA. UNA HISTORIA
*
Hauríem de restar junts ara –
però no ens veurem mai.
Mai!
Què orgullosa sona aquesta paraula
Al cor de pedra tendra.
Poema de Liviu Antonesei traduït al català per Pere Bessó
*****
PUTEREA RENUNŢĂRII. O POVESTE
Acum, împreună ar trebui sa fim –
dar nu ne vom vedea niciodată.
Niciodată!
Ce mândru sună acest cuvânt
în înima de tandră piatră.
Liviu Antonesei
Hauríem de restar junts ara –
però no ens veurem mai.
Mai!
Què orgullosa sona aquesta paraula
Al cor de pedra tendra.
Poema de Liviu Antonesei traduït al català per Pere Bessó
*****
PUTEREA RENUNŢĂRII. O POVESTE
Acum, împreună ar trebui sa fim –
dar nu ne vom vedea niciodată.
Niciodată!
Ce mândru sună acest cuvânt
în înima de tandră piatră.
Liviu Antonesei
ESCRIURE POEMES
*
Escriure poemes plàcids,
soldar el silenci dels sintagmes
i insuflar l’aire ardent dels pulmons.
Portar a la nit la casa a l’espatla,
rompre l’ampolla ventruda
i voler alliberar-ne el buit.
Prendre una espelma etèria,
gelar-te els capcirons invisibles dels dits
i cridar l’àngel de la guarda.
Repugnar-te el somni massa llarg,
escriure poemes en una finestra nocturna,
i així començar aquests a eixir-se’n.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Să scrii poeme
Să scrii poeme placide,
să sudezi tăcerea sintagmelor
şi să le sufli aerul ars din plămâni.
Să porţi noaptea o casă în spate,
să spargi sticle pântecoase
şi să vrei să eliberezi golul de acolo.
Să aprinzi o lumânare eterică,
să-ţi frigi vârfurile invizibile ale degetelor
şi să strigi la îngerul păzitor.
Să-ţi repugne somnul prea lung,
să scrii poemele pe un geam nocturn
iar ele să înceapă să se prelingă.
Andrei Langa
*****
ESCRIBIR POEMAS
Escribir poemas apacibles,
soldar el silencio de las palabras abrasadoras
y soplarle el aire de los pulmones.
Llevar cada noche una casa con tu espalda,
partir las botellas gordas
y querer liberar el vacío de dentro.
Prender una vela etérea,
quemarte las yemas invisibles de los dedos
y llamar al ángel protector.
Rechazar el sueño demasiado largo
escribir poemas sobre una ventana nocturna
que ya empieza a gotear.
Andrei Langa
Escriure poemes plàcids,
soldar el silenci dels sintagmes
i insuflar l’aire ardent dels pulmons.
Portar a la nit la casa a l’espatla,
rompre l’ampolla ventruda
i voler alliberar-ne el buit.
Prendre una espelma etèria,
gelar-te els capcirons invisibles dels dits
i cridar l’àngel de la guarda.
Repugnar-te el somni massa llarg,
escriure poemes en una finestra nocturna,
i així començar aquests a eixir-se’n.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Să scrii poeme
Să scrii poeme placide,
să sudezi tăcerea sintagmelor
şi să le sufli aerul ars din plămâni.
Să porţi noaptea o casă în spate,
să spargi sticle pântecoase
şi să vrei să eliberezi golul de acolo.
Să aprinzi o lumânare eterică,
să-ţi frigi vârfurile invizibile ale degetelor
şi să strigi la îngerul păzitor.
Să-ţi repugne somnul prea lung,
să scrii poemele pe un geam nocturn
iar ele să înceapă să se prelingă.
Andrei Langa
*****
ESCRIBIR POEMAS
Escribir poemas apacibles,
soldar el silencio de las palabras abrasadoras
y soplarle el aire de los pulmones.
Llevar cada noche una casa con tu espalda,
partir las botellas gordas
y querer liberar el vacío de dentro.
Prender una vela etérea,
quemarte las yemas invisibles de los dedos
y llamar al ángel protector.
Rechazar el sueño demasiado largo
escribir poemas sobre una ventana nocturna
que ya empieza a gotear.
Andrei Langa
SORPRESA BAIXES PER LA VALL HUMIDA
*
Sorpresa baixes per la vall humida
absorbeixes la rosada de les fulles
com l’aigua còncava
de la mort
afora els teus passos solitaris
ja no se senten
la teua veu de bades et crida
el teu cor
quasibé ja no troba el pols
ningú no te’l restitueix ja
has baixat a la vall humida
has tastat l’aigua còncava
de la mort
coneixes la regla del joc
presa entre les pinces de l’esperança
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Uluită cobori în văile umede
Uluită cobori în văile umede
sorbi roua de pe frunze
ca pe apa concavă
a morţii
afară paşii tăi însinguraţi
nu se mai aud
glasul tău în zadar te mai strigă
inima ta
abia de-şi mai caută pulsul
nu li te mai restituie nimeni
ai coborât în văile umede
ai gustat apa concavă
a morţii
cunoşti regula jocului
prinsă între clamele speranţei
Margareta Curtescu
*****
ASOMBRADA BAJAS POR LOS VALLES HÚMEDOS
Asombrada bajas por los valles húmedos
absorbes el rocío desde las hojas
como al agua cóncava
de la muerte
fuera tus pasos solitarios
no se escuchan más
tu voz te llama en vano
tu corazón
casi no encuentra su pulso
nadie va a devolvértelo
has bajado por los valles húmedos
has probado el agua cóncava
de la muerte
ya sabes cuál es la jugada
cogida entre las abrazaderas de la esperanza
Poema de Margareta Curtescu traducido al castellano por Andrei Langa
Sorpresa baixes per la vall humida
absorbeixes la rosada de les fulles
com l’aigua còncava
de la mort
afora els teus passos solitaris
ja no se senten
la teua veu de bades et crida
el teu cor
quasibé ja no troba el pols
ningú no te’l restitueix ja
has baixat a la vall humida
has tastat l’aigua còncava
de la mort
coneixes la regla del joc
presa entre les pinces de l’esperança
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Uluită cobori în văile umede
Uluită cobori în văile umede
sorbi roua de pe frunze
ca pe apa concavă
a morţii
afară paşii tăi însinguraţi
nu se mai aud
glasul tău în zadar te mai strigă
inima ta
abia de-şi mai caută pulsul
nu li te mai restituie nimeni
ai coborât în văile umede
ai gustat apa concavă
a morţii
cunoşti regula jocului
prinsă între clamele speranţei
Margareta Curtescu
*****
ASOMBRADA BAJAS POR LOS VALLES HÚMEDOS
Asombrada bajas por los valles húmedos
absorbes el rocío desde las hojas
como al agua cóncava
de la muerte
fuera tus pasos solitarios
no se escuchan más
tu voz te llama en vano
tu corazón
casi no encuentra su pulso
nadie va a devolvértelo
has bajado por los valles húmedos
has probado el agua cóncava
de la muerte
ya sabes cuál es la jugada
cogida entre las abrazaderas de la esperanza
Poema de Margareta Curtescu traducido al castellano por Andrei Langa
D'ACÍ MATEIX
*
Un pas cap al precipici, encara un pas…
mantens la distància entre el bé i el mal
que pacten sobre un riu
envoltats de bestioles sedejants.
Escolta com cau la flor del cirer
garlanda al cap de cada passant.
Tu pots portar-la quasi sempre
sense escudar els pètals menuts.
Germans i germanes convertits en senderes,
traces que duen cap a un passat enutjós.
Ales que oblides posar-te-les
quan ixes de la casa plena de corones.
Encara un pas i comences a entendre
(pot ser l’enteniment la fi del pensament?)
des d'on encetar les ondulacions del cel.
D’ací mateix, justament d’ací…
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
CHIAR DE AICI
Un pas spre prăpastie, încă un pas…
Păstrezi distanța dintre bine și rău
ce pactizează peste un râu
împrejmuit de jivine însetate.
Asculți cum cade floarea de cireș
cunună pe capul fiecărui trecător.
Tu poți să o porți mai mereu
fără să-i scuturi petalele mici.
Frați și surori se prefac în cărări,
urme ce duc într-un trecut istovit.
Aripi pe care uiți să ți le pui
când ieși din casa plină de coroane.
Încă un pas și apuci să înțelegi
(poate o fi înțelegerea un final al gândirii?)
de unde încep unduirile cerului.
Chiar de aici, exact de aici…
Andrei Langa
*****
JUSTO DE AQUÍ
Un paso hacia al borde del precipicio, un paso más…
Mantienes la distancia entre el bien y el mal
que pactan la paz sobre un río
rodeado de bichos sedientos.
Escuchas como caen las flores de cereza,
una corona tiene cualquier paseante.
Pero tú puedes llevarla casi siempre
sin sacudir sus pequeños pétalos.
Hermanos y hermanas se transforman en caminos,
rastros que siguen hacia un pasado hastiado.
Las alas cuales te olvidas ponértelas
cuando sales de la casa llena de coronas.
Un paso más y acabas de entender
(¿podría ser el entendimiento un final del pensamiento?)
de donde empiezan las ondulaciones del cielo.
Justo de aquí, exactamente de aquí…
Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa
Un pas cap al precipici, encara un pas…
mantens la distància entre el bé i el mal
que pacten sobre un riu
envoltats de bestioles sedejants.
Escolta com cau la flor del cirer
garlanda al cap de cada passant.
Tu pots portar-la quasi sempre
sense escudar els pètals menuts.
Germans i germanes convertits en senderes,
traces que duen cap a un passat enutjós.
Ales que oblides posar-te-les
quan ixes de la casa plena de corones.
Encara un pas i comences a entendre
(pot ser l’enteniment la fi del pensament?)
des d'on encetar les ondulacions del cel.
D’ací mateix, justament d’ací…
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
CHIAR DE AICI
Un pas spre prăpastie, încă un pas…
Păstrezi distanța dintre bine și rău
ce pactizează peste un râu
împrejmuit de jivine însetate.
Asculți cum cade floarea de cireș
cunună pe capul fiecărui trecător.
Tu poți să o porți mai mereu
fără să-i scuturi petalele mici.
Frați și surori se prefac în cărări,
urme ce duc într-un trecut istovit.
Aripi pe care uiți să ți le pui
când ieși din casa plină de coroane.
Încă un pas și apuci să înțelegi
(poate o fi înțelegerea un final al gândirii?)
de unde încep unduirile cerului.
Chiar de aici, exact de aici…
Andrei Langa
*****
JUSTO DE AQUÍ
Un paso hacia al borde del precipicio, un paso más…
Mantienes la distancia entre el bien y el mal
que pactan la paz sobre un río
rodeado de bichos sedientos.
Escuchas como caen las flores de cereza,
una corona tiene cualquier paseante.
Pero tú puedes llevarla casi siempre
sin sacudir sus pequeños pétalos.
Hermanos y hermanas se transforman en caminos,
rastros que siguen hacia un pasado hastiado.
Las alas cuales te olvidas ponértelas
cuando sales de la casa llena de coronas.
Un paso más y acabas de entender
(¿podría ser el entendimiento un final del pensamiento?)
de donde empiezan las ondulaciones del cielo.
Justo de aquí, exactamente de aquí…
Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa
ALLÀ
*
Que descanse en pau ton pare,
Andrei
Allà on la mort respira
pels porus de la terra moguda
creixen espelmes d’argila,
extingides prou de temps ha.
On hi hagué una vegada un hort
a més de vinyes
venen els vius per a revisar
aquells desapareguts als taüts.
Calen totes les espelmes,
i després, al seu torn, es converteixen
en delicats ceps de raïm
o en el cos protector de l’arbre...
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
ACOLO
Que descanse en paz tu padre,
Andrei
Acolo unde morţii respiră
prin porii pământului mut
cresc lumânări de argilă,
stinse destul de demult.
Unde-a fost cândva o livadă
şi fire de viţă-de-vie
vin viii ca să-i revadă
pe cei dispăruţi, din sicrie.
Aprind lumânările toate,
apoi rând pe rând se prefac
în firavă viţă-de-vie
sau corp protector, de copac...
Andrei Langa
*****
ALLÁ
A Ana Muela Sopeña
Allá donde todos los muertos
respiran por los poros terrestres
crecen las velas de arcilla
que ya están apagadas.
Donde había una huerta
y además muchas viñas
vienen ahora los vivos
para ver a los muertos.
Encienden todas las velas,
y, sin saber, se transforman
en viñas recrudescentes
o en árbol frutal, protector...
Traducción del rumano al español por Andrei Langa
Que descanse en pau ton pare,
Andrei
Allà on la mort respira
pels porus de la terra moguda
creixen espelmes d’argila,
extingides prou de temps ha.
On hi hagué una vegada un hort
a més de vinyes
venen els vius per a revisar
aquells desapareguts als taüts.
Calen totes les espelmes,
i després, al seu torn, es converteixen
en delicats ceps de raïm
o en el cos protector de l’arbre...
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
ACOLO
Que descanse en paz tu padre,
Andrei
Acolo unde morţii respiră
prin porii pământului mut
cresc lumânări de argilă,
stinse destul de demult.
Unde-a fost cândva o livadă
şi fire de viţă-de-vie
vin viii ca să-i revadă
pe cei dispăruţi, din sicrie.
Aprind lumânările toate,
apoi rând pe rând se prefac
în firavă viţă-de-vie
sau corp protector, de copac...
Andrei Langa
*****
ALLÁ
A Ana Muela Sopeña
Allá donde todos los muertos
respiran por los poros terrestres
crecen las velas de arcilla
que ya están apagadas.
Donde había una huerta
y además muchas viñas
vienen ahora los vivos
para ver a los muertos.
Encienden todas las velas,
y, sin saber, se transforman
en viñas recrudescentes
o en árbol frutal, protector...
Traducción del rumano al español por Andrei Langa
CASA DESERTA
*
L’home amb el cor foragitat del pit
torna a sa casa deserta.
Entra per la porta petrificada de darrere,
per tal que el veïnat no el veja.
Saluda totes les set cadires
que hi resten amb una sola pota.
S’asseu a la tauleta del cantó
i calla fins que transcorre un altre dia.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Casa părăsită
Omul cu inima scoasă afară din piept
se întoarce la casa sa părăsită.
Intră pe ușa pietrificată din spate,
aşa ca să nu-l vadă vecinii.
Salută toate cele șapte scaune
rămase cu un singur picior.
Se așează la masa micuță din colț
și tace până mai trece o zi.
Andrei Langa
*****
LA CASA ABANDONADA
El hombre con corazón sacado fuera del pecho
regresa a su casa abandonada.
Entra por la puerta petrificada de atrás,
así para que no lo observen los vecinos.
Saluda a todas las siete sillas
que se han quedado con una sola pata.
Se sienta a la mesa pequeña de la esquina
y permanece callado hasta que pasa un día más.
Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa
L’home amb el cor foragitat del pit
torna a sa casa deserta.
Entra per la porta petrificada de darrere,
per tal que el veïnat no el veja.
Saluda totes les set cadires
que hi resten amb una sola pota.
S’asseu a la tauleta del cantó
i calla fins que transcorre un altre dia.
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
Casa părăsită
Omul cu inima scoasă afară din piept
se întoarce la casa sa părăsită.
Intră pe ușa pietrificată din spate,
aşa ca să nu-l vadă vecinii.
Salută toate cele șapte scaune
rămase cu un singur picior.
Se așează la masa micuță din colț
și tace până mai trece o zi.
Andrei Langa
*****
LA CASA ABANDONADA
El hombre con corazón sacado fuera del pecho
regresa a su casa abandonada.
Entra por la puerta petrificada de atrás,
así para que no lo observen los vecinos.
Saluda a todas las siete sillas
que se han quedado con una sola pata.
Se sienta a la mesa pequeña de la esquina
y permanece callado hasta que pasa un día más.
Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa
AUTO DE FE
*
Foc fratern per la teua cara fina,
Foc sense flames, auto de fe...
La forma final d'un sol foc
cala afora de la criatura.
Què hi ha adins?
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
AUTODAFE
Foc fratern peste faţa ta firavă,
foc fără de flăcări, autodafe...
Forma finală a unui foc
aprins în afara fiinţei.
Ce o fi înăuntru?
Andrei Langa
*****
AUTO DE FE
Fuego fraterno por tu rostro frágil,
un fuego sin llamas, el auto de fe...
La forma final de un fuego
encendido fuera de la entidad.
¿Qué hay por dentro?
Traducción al castellano del autor, Andrei Langa
Foc fratern per la teua cara fina,
Foc sense flames, auto de fe...
La forma final d'un sol foc
cala afora de la criatura.
Què hi ha adins?
Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó
*****
AUTODAFE
Foc fratern peste faţa ta firavă,
foc fără de flăcări, autodafe...
Forma finală a unui foc
aprins în afara fiinţei.
Ce o fi înăuntru?
Andrei Langa
*****
AUTO DE FE
Fuego fraterno por tu rostro frágil,
un fuego sin llamas, el auto de fe...
La forma final de un fuego
encendido fuera de la entidad.
¿Qué hay por dentro?
Traducción al castellano del autor, Andrei Langa
Subscriure's a:
Missatges (Atom)
