ACÍ

*
Aquella nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei.
Així, amb el cabell recollit amb una pinça rosa
i abillada de la pell més bella.

Tremolant, m'arrossegava fins a l'Andrei.
Prenia el cap entre les mans,
Passava els meus cabells pels genolls,
Mostrava la meua carn vestida amb la pell més bella

i al capdavall plorava.

Aqueixa nit ell sentí que jo m'arrossegava fins a l'Andrei,
que entrava dins dels seus llençols i de la seua dona,
que dormia primer amb el cap pegat al melic,
i en acabant amb un muscle davall del pit.

Ell ho sentí tot en tornar, jo, amb una xucladeta al coll,
els ossos desgastats de carretera,
i els circells tremant de plors.


Poema de Livia Rosca traduït al català per Pere Bessó


*****

AICI

În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei.
Aşa, cu părul prins în cleştele roz
şi îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.

Tremurând, m-am dus la Andrei.
I-am prins capul între palme,
i-am trecut părul meu peste genunchi,
i-am arătat carnea mea îmbrăcată în cea mai frumoasă piele.
Şi la sfârşit am plâns.

În noaptea aceea el a simţit că m-am dus la Andrei,
că am intrat între cearşafurile lui şi ale femeilor sale,
că i-am dormit mai întâi cu capul lipit de buric,
apoi cu un umăr sub sân.

El a simţit tot când m-am întors cu o vânătaie pe gât,
cu oasele tocite de drum,
cu cerceii tremurand de la plâns.


Livia Rosca