dimarts, 26 de juliol de 2011

ANSTURM

*

He marxat
tot el dia amb una botella de xampany en la bossa.
llavors m’ha catgut una pedra roja
de l’arracada
els meus llavis esquerdats de fred.
He demanat menú vegetarià.
He vist entrar el fred
como una sagrantana en les parets de la casa
mig enrunada
molt més fred moltes més esquerdes
l’erotisme decadent de les cases velles
que fa que el cap fred
siga com espuma de xampany

que s’escorre pels meus pantalons
un gest d’extravagància
una pedra roja caiguda de l’arracada
a les aigües tèrboles
al lluny
quan tu m’has aconseguit de primera mà
que tinga una pedra negra d’arracada
després m’has pres de la mà i m’has dut al cementeri
i en acabant m’has mostrat la presó i la morgue
la pedra roja m’ha caigut al canal
des de llavors ja no he vist més gent

*

en el metro
la gente de pentinat
relluent com un instrument quirúrgic
dones amb els vestits ben cenyits a la cintura
homes de celles pinçades
observant atents les finestretes

del vagó
llepant la pell d’antílop
una tarda clara en la sabana

*

En el 13 de Steyrergasse és la cotxera
del tranvia.
llum de fons groga.
dalt, un poc més dalt
en Steyrergasse 15 és l’Església
dels franciscans,

On ara piquen les campanes convidant a
la litúrgia.
llum de fons beige.
i tot allò que ha romàs de nosaltres
entra ara en les cotxeres.


Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó


*****

ANSTURM

*

m-am plimbat
o zi întreagă cu o sticlă de şampanie în geantă.
atunci mi-a căzut piatra roşie
de la cercel
şi buzele mi-au crăpat de frig.
am comandat meniu vegetarian.
am văzut frigul cum intră
ca o şopîrlă în pereţii casei
dărăpănate
mai multe crăpături mai mult frig
erotismul decadent al caselor vechi
cu care frigul îşi face de cap.
simt cum spuma
şampaniei mi se scurge pe pantaloni
un gest de extravaganţă
o piatră roşie căzută din cercel
în apele tulburi
departe
când tu m-ai luat prima dată de mână
aveam o piatră neagră la cercel
m-ai luat de mână şi m-ai dus la cimitir
apoi mi-ai arătat închisoarea şi morga
piatra roşie mi-a căzut în canal
de atunci nu i-am mai văzut pe ceilalţi oameni.

*

în metrou
oamenii au părul coafat
strălucitor ca un instrument chirurgical
femei cu taioarele bine fixate pe talie
bărbaţi cu sprâncenele pensate
privindu-se atent în ferestrele vagonului
antilope lingându-şi blana
o după-amiază clară în savană

*

pe Steyrergasse 13 e depoul
tramvaielor.
galben scrijelit.
mai sus, puţin mai sus,
pe Steyrergasse 15 e Biserica
franciscană
unde acum bat clopotele care invită
la liturghie.
bej scrijelit.
şi tot ce a mai rămas din noi
intră acum în depouri.


Miruna Vlada

Cap comentari: