ATARÀXIA

*
A l’univers
tots els rellotges dempeus.
Les hores atrape en una
dansa de pedra inabastable.
El temps es dissol
escorrent-se lentament
als marges de la galàxia
Em sent en blanc de tan tranquil·la
i sent com em fonc
dins d’irrealitat boirosa
i densa
com un far alb
en un mar sense fita.


Poema d'Ioana Trica traduït al català per Pere Bessó


*****

ATARAXIE

În univers
toate ceasurile au stat.
Orele încremenesc într-un
dans de piatră fără sfârşit
Timpul se dizolvă
scurgându-se încet
spre marginile galaxiei
Mă simt albă de-atâta linişte
şi simt cum mă topesc
într-o irealitate ceţoasă
şi densă
ca un far alb
pe o mare fără hotar.


Ioana Trica