ENTROPIA

*
Les meues mans que abracen
a l’aguait
tenses

ets un soldat que s’arrossega
el silenci té el circlets menuts i roigs
pels que podem eixir-nos-en
pels que els nostres rostres
aconsegueixen el color del parqué encerat

ets un soldat gentil

que ens vol el bé
que s’arrossega
téns els ulls sempre humits
l’abraç se t’adinsa al muscles
no vull amagar-te
com un pregonat
només m’amague en allò que dic

podeu veure ací
un muntonet d’ossos
aqueixes brillantors més i més brillants
puc veure ací les horribles
proves de divorç

em fregue els ulls fins a irritar-los
deu ser de genollons
humides
quan li pregue que oblide aquesta hora
quan em tire dels pèls
una hora com un minut
de la croada dels infants

el veig arrossegant-se per la catifa
als meus peus
bocabadat
vol el bé dins cadascú de nosaltres

però ets només un soldat cansat
a tu la compassió se t’imposa
front a l’enemic al cap
vas a arrencar el botons de la camisa
i oler el pit plorant
ets un desertor

ells t’esmolen les ungles
com alguns coltells
semblant només un eco de la metralla
que ha oblidat la trajectòria
per a tu els preparatius d’una plaqueta amb lletres de plata
però per a aquesta

hauries de ser brutal

un muntonet d’ossos
com una pols fina de cocaïna
després que les meues mans abraçen
i en acabant que la puresa esdevinga
la catifa
el color de les perles
de les còrnies
ells em veuen ara
com la prova més blanca
de divorç


Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó


*****

ENTROPIA

mâinile mele care îmbrăţişează
aşteaptă
încordate

eşti un soldat care se târăşte
tăcerea are cerculeţe mici şi roşii
prin care putem ieşi
prin care feţele noastre
capătă culoarea parchetului cerat

eşti un soldat blând
care ne vrea binele
care se târăşte
ai ochii mereu umezi
îmbrăţişarea îţi intră în umeri
nu vreau să te ascund
ca pe-un prigonit
doar mă ascund în ce spun

voi puteţi vedea aici
o grămăjoară de oase
cei lucizi mereu mai lucizi
pot vedea aici cumplite
probe de divorţ

îmi frec ochii tare îi apăs
trebuie să fie o îngenunchiere
umedă
când vă rog să uitaţi ora aceasta
când mă trage de păr
o oră ca un minut
din cruciada copiilor

îl văd târându-se pe covor
spre picioarele mele
cu gura deschisă
vrea binele fiecăruia dintre noi

dar eşti doar un soldat vlăguit
ţi-e milă să-ţi împuşti
inamicul în cap
tu îi rupi nasturii cămăşii
şi îi miroşi pieptul plângând
eşti un dezertor

ei îţi ascuţiseră unghiile
ca pe nişte cuţite
pari doar un ecou de mitralieră
care şi-a uitat traiectoria
îţi pregătiseră o plachetă cu litere argintii
dar pentru asta trebuia
să fii brutal

o grămăjoară de oase
ca un praf subţire de cocaină
după ce mâinile mele îmbrăţişează
şi după ce puritatea capătă
pe covor
culoarea perlelor
a corneelor
ei mă privesc acum
ca pe cea mai albă
probă de divorţ


Miruna Vlada