POTA AMB BOLA. LA PALANGANA ENMIG DE LA CAMBRA

*
Fites kilomètriques que només sentim en l’aire.

Paraules ocultes com certa roba bruta.
La darrera volta que llegí poesia
sentí una gran flor de lotus
vibrant per sobre del cap.
A casa nostra hi ha calor
per a la bona gent, però és un fastic.
Ells ja estan aviats.
Ells són els únics aviats.
A casa nostra ara en desembre
hi ha xafogor.
Ţenim l’eixida del sol mesclada amb la posta
dins d’una palangana de la cambra.
Les distàncies dins de nosaltres i els somnis més bells
són tan grans com la nostra desconfiança.
La incredulitat em lladruga i em mossega el peu
Ploriquege i m’assenyale del dit.
La victimació és com un cirurgià inexpert
que et mutila l’òrgan més sa.
Però tu no has fet sinó prendre pota amb bola
els meus fracassos indulgents decadents
i embastar-los
i esbargir-los.

I de la meua coroneta modelar una gran flor de lotus.


Poema de Miruna Vlada traduït al català per Pere Bessó


*****

Bilă cu bilă. Ligheanul din mijlocul camerei.

Borne kilometrice pe care doar le simţim în aer.

Cuvintele dosite ca nişte haine murdare.
Ultima oară când am citit poezie
am simţit o floare mare de lotus
deasupra capului vibrând.
În casa noastră e arşiţă.
Pentru oamenii buni durerea e un dar.
Ei sunt deja pregătiţi.
Ei sunt singurii pregătiţi.
În casa noastră acum în decembrie e arşiţă.
Ţinem răsăritul amestecat cu apusul
într-un lighean în mijlocul camerei.
Distanţele dintre noi şi cele mai frumoase vise
sunt mari cât neîncrederea noastră.
necredinţa ma latră şi ma muşcă de picior
Eu mă smiorcăi ei mă arată cu degetul.
Victimizarea e ca un chirurg nepriceput
care îţi mutilează cel mai sănătos organ.
Iar tu nu ai făcut decât să iei bilă cu bilă
eşecurile mele răsfăţurile decadenţa
şi să le înşiri pe o aţă
şi să le spulberi.

din creştetul meu să modelezi o floare mare de lotus.


Miruna Vlada