XIII

*
Aquesta tardor, Joana Maria,
he passat les vesprades més tristes de la meua vida.
Vesprades,
que la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Greus s’escorrien les hores fins al dia
i jo m’enyorava de tu, Joana Maria.
Han sigut vesprades que jo m’enyorava de tu
com s’enyoren els somnàmbuls de la lluna,
però tu eres sempre en altra part,
greus s’escorrien les hores fins al dia
i la boira penetrava d’amagatotis en la ciutat.
Vesprades,
que m’he enyorat de tu, Joana Maria.


Poema de Geo Bogza traduït al català per Pere Bessó


*****

XIII

În toamna aceea, Ioana Maria,

am trăit cele mai triste seri din viaţa mea.
Seri,
când ceaţa pătrundea pe furiş în oraş.
Greu se scurgeau orele pâna la ziuă

şi mie mi-era dor de tine, Ioana Maria.

Au fost seri când îmi era dor de tine
cum le e dor somnambulilor de lună,
dar tu erai mereu în altă parte,
greu se scurgeau orele pâna la ziuă
şi ceaţa patrundea pe furiş în oraş.
Seri,
când mi-a fost dor de tine, Ioana Maria.


Geo Bogza