dimarts, 16 d’agost de 2011

ACORDS INESPERATS

*
Toques les claus del dolor
en harmonies estranyes
que no les reconeixes
-acords inesperats
a la simfonia de les vivències humanes-
la sofrença diu la seua paraula
sota aquelles formes més imprevisibles
de l’aparença, aprens sempre
i ets igual d’ignorant,
has de practicar molt més,
etş violí, arc i mà que vibra
al ritme de la melodia,
ets el compositor que la sents
en la teua ànima, callada,
abans d’amortallar-la
amb sons esgarrifants,
i aquell que l’escolta esbalaït,
etş la cançó que dol,
quan et toca les cordes del cor,
etş l’inconegut
que et dóna la benvinguda
com a un vell amic,
ets la veu de l’ànima
que es retroba de nou,
sense haver-se conegut mai.


Poema d'Elena Liliana Popescu traduït al català per Pere Bessó


*****

ACORDURI NEAŞTEPTATE

Atingi clapele durerii
în armonii bizare
pe care nu le recunoşti
- acorduri neaşteptate
ale simfoniei trăirilor omeneşti -
suferinţa îşi spune cuvântul
sub cele mai nebănuite forme
ale aparenţei, înveţi mereu
şi eşti la fel de neştiutor,
trebuie să experimentezi mai mult,
eşti vioară, arcuş şi mâna care vibrează
în ritmul melodiei,
eşti compozitorul ce o trăieşte
în sufletul său, tăcut,
mai înainte de a o înveşmânta
în sunete sfâşietoare,
şi cel ce o ascultă înfiorat,
eşti cântecul care doare,
când îţi atinge coardele inimii,
eşti necunoscutul
ce te întâmpină ca pe-un prieten vechi,
eşti glasul sufletului
care se regăseşte,
fără să se fi cunoscut vreodată.


Elena Liliana Popescu

Cap comentari: