ARQUETIPUS

*
porta al cel, núvol de
passió, obri’m
els ulls morats com el somni

en el sudari de la tardor,
aplegà el soroll, ofegant la font
que llava els ossos blancs
i la traça de la carn

al matí,
abrasant plaga, inaudita i
invisible, a prop
la ronda d'escuma de l’instant
que ens vingué des d’allò profund,
empremtes més pesades que
el somni,
sever-vertical, adient com
al llit de Procust l’ànima
entre els marcs d’argent i de seguretat


Poema de Valeria Manta Tăicuţu traduït al català per Pere Bessó


*****

ARHETIP

poartă în ceruri, nor de
patimă, deschide-mi
ochi vineţii ca somnul în
giulgiu al toamnei,
zgomote vin, înecând izvorul ce
spală oasele albe şi
urma de carne a

dimineţii,
dogoritoare năpastă, neauz şi
nevăz, închidere în
rotundul de spumă al clipei,
vin către noi, din adânc,
tipare mai grele ca
somnul,
sever-verticale, potrivind ca
un pat al lui Procust sufletul
între rame de-argint şi securi


Valeria Manta Tăicuţu‏