DRAMA

*
Enganya’t, Iona,
el teu cos és ànima, i al revés,
tin els núvols de les regnes,
implora als cavalls que ploguen,
quan dormiràs, creu que és el dia,
quan correràs, dis-te que és la nit,

no la pedra modelada sota el teu cisell,
sinó la dona, no l’adulament de l’estimada,
sinó les pedres a les que ofrenes els poemes,
fins que un bon dia, quan,
en arribar a la costa per on
les aigües negres corren, et desbarataràs
i la lliscada de l’ésser cap avall
amb la coloma confondràs volant a dalt...
i felicitat es dirà tot això,
creient heus ací que el món pot ser darrere dels teus desigs,
el pecat mortal que no pot perdonar-se
sinó en paraules..


Poema d'Ion Gheorge Pricop traduït al català per Pere Bessó


*****

DRAMĂ

Amăgeşte-te, Iona,
trupul tău e suflet, şi invers,
ţine norii de dârlogi,
imploră caii să plouă,
când adormi, crede că-i zi,
când alergi, spune-ţi că-i noapte,
nu piatra o modelezi sub dalta ta,
ci femeia, nu pe iubită o adulezi,
ci pietrei închini tu poeme,
până într-o bună zi, când,
ajungând la malul după care
apele negre curg, te vei rostogoli
şi lunecarea fiinţei în jos
cu porumbelul vei confunda, zburând în sus...
Şi fericire se vor chema toate acestea,
credinţa că iată, lumea poate fi după dorinţele tale,
păcat capital ce nu poate fi iertat
decât în cuvinte...


Ion Gheorge Pricop