diumenge, 14 d’agost de 2011

FERIDA

*
L’esplendor no és per a mi ni la supèrbia
Ni el prodigi ni l’arma de l’eterna errada
Però la bellesa s’esdevé una ferida oberta
Ni l’aurora d’aquesta fontana remorosa
Ni l’àlber ni l’avenc que he creuat
Albirant de la teua ombra el seu peu lluminós
Però la bellesa s’esdevé una ferida oberta
Llavors em tornaria per a posar-hi la meua boca
Llavors sentiria que així s’estremeix el dolor
Peònies enceses del gerro deixant caure
El cos de pètals de călor i por
En la nit del pecat en l’eterna fontana
Ni el record ni la glòria no resten
Els llavis freds encara busquen llavis febrosos
Però la bellesa s’esdevé una ferida oberta
Un espai obert a l’imaginari
L’esplendor la seua glòria meravella i por
Temps sense temps eco sense passos passos sense drecera.


Poema d'Ion Murgeaun traduït al català per Pere Bessó


*****

RANA

Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinta de l’eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cană lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatului în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.


Ion Murgeanu

Cap comentari: