HA VINGUT LA TARDOR

*
Ha vingut de bell nou la tardor
he envellit una mica més
sóc un vis que s’ha rovellat en la porta
i que et cruix en un llarg sospir.

Corren les fulles per l’asfalt
i, massa humit, s’hi apeguen,
quan s’escorre la pluja des de l’alt
l’escalfred de la tardor m’abasta.

Per a mi estén la malenconia
L’esperança m’és, Senyor, de Tu
Ets la meua raó de ser
que en la resta tot és nimietat.


Poema de Titina Nica Ţene traduït al català per Pere Bessó


*****

A VENIT TOAMNA

A venit toamna încă o dată
am mai îmbătrânit puţin
sunt un şurub ce-a ruginit în poartă
ţi şi scârţâie-n prelung suspin.

Aleargă frunze pe asfalt
şi se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.

De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
Eşti raţiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deşărtăciune.


Titina Nica Ţene