LA MEUA VIDA I LA SENTINELLA D'ARGILA, CANÇÓ PER A LINALIN II

*
A la meua esquerra creixen cucs de seda, a la dreta el teu cabell avalotat.
En les meues palmes naix el regne de l’argila. És exacte i s’estén en les baralles del vent negre
i dels corbs d’antracita.
Al lluny, davall de les cúpules bufades per la pluja la sang exsangüe crema en les candeles.
Poregosa m’és la carn davant de la teua galta llagrimosa.
No t’amoïnes, Linalin, aquesta nit me’n torne amb el pit enverinat d’insomni i el braços carregats d’herbes seques.
El prat dens oculta bresques grans i sucoses. La llum bat la parpella pel-roja i el linx de pelfa s’amaga davall del cobertor ratat.
El regne perdurarà en pau i innocent follia.
Tot més a prop de l’hivern, de la fam, de la son...


Poema de Cosmin Perta traduït al català per Pere Bessó


*****

Viaţa mea si santinela de lut, cântec pentru linalin II

În stânga mea creşte viermele de mătase, în dreapta părul tău răsfirat.
Sub palmele mele se naşte regatul de lut. Este exact şi întins în bătaia vântului negru
şi-a ciorii de antracit.
Departe, sub cupole pufoase de ploaie sângele veşted arde-n candele.
Fricoasă mi-e carnea în faţa obrazului tău lăcrimat.
Nu te îngrijora, Linalin, în noaptea asta mă întorc cu pieptul otrăvit de nesomn şi braţele încărcate de ierburi uscate.
Pajiştea deasă ascunde fagurii graşi şi zemoşi. Lumina se bate de-o pleoapă roşcată şi linxul de pluş se ascunde sub plapuma roasă.
Regatul va dăinui în pace şi nebunie nevinovată.
Tot mai aproape de iarnă, de foame, de somn...


Cosmin Perta