divendres, 26 d’agost de 2011

OCELL DE PLOMES BLAVES

*
Ocell de plomes blaves,
Testimoni del nostre amor,
És la fi de la teua cançó,
No escoltes el que m’ha dit,
Estimat meu, perquè qui sap
si l’enuig no m'ha oblidat.

El riu d’aigua llissa
I neta com una llum,
Com ens veu de feliços,
L’estat nostre ens el reflecteix,
Demà potser plorarem
per l’home eternament despartit.

I tu, lluna, benvolguda lluna,
Tu de la nit corona,
No digues que ens has vist.
Potser demà als teus raigs
Ni tan sols podria creure
Que mai ens hem estimat.


Poema de Veronica Micle traduït al català per Pere Bessó


*****

Pasăre cu pene albastre

Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârşi cântarea ta,
N'asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m'a uita.

Râule cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n'o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Şi-om fi veşnic despărţiţi.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N'ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.


Veronica Micle