diumenge, 14 d’agost de 2011

ORIÓ

*
Mai no ha tornat cap vaixell
Dels mars del sud o de capricorn,
Tan pura i elegant fragata,
Com retorna a la tardor Orió.

Als boscos reverdits mai no ha brillat
tant la seua llum blanca. Tampoc la prada tan fina.
Oceans i muntanyes veu a la primavera ixent
I el cel mai no troba massa temps amo.

Octobre puja de nou dalt dels jardins
elevat pal amb puntes de platí
I tot l’hivern, després, el vaixell de llum
Damunt del món sorprés trontolla.

Rei de la constel·lació de septentrió
Sempre relliscant damunt de mons congelats
Així travessa la nit el gran Orió,
Vaixell bressolant-se en l’eternitat.


Poema de Geo Bogza traduït al català per Pere Bessó


*****

ORION

Atât de pura şi eleganta fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
şi toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.


Geo Bogza

Cap comentari: