*
A voltes em mire en l’espill
per a ser algú en aquesta casa
l’he odiat tant de temps
que ja no puc viure sense ell.
La conciència n’és al capdavall
un estat comodíssim - un son profund.
Ell no pot assemblar-se només als records
sobre el meu líquid amniòtic,
massa anomenat en l’art poètica
o de la mort,
que ha esberlat l’espill
on tant de temps ha que escric aquest poema
que ja no pot viure sense mi...
Poema de Mariana Marin traduït al català per Pere Bessó
*****
POEM DE DRAGOSTE
Mă privesc uneori în oglindă
Pentru ca să mai fie cineva în această casă
ce o urăsc de atîta vreme
încît no mai pot trăi fără ea.
Conştiinţa de sine este în cele din urmă
o stare extrem de confortabilă - un somn greu.
Ea nu poate semăna decît amintirilor
despre lichidul meu amniotic
pe care le numeam mai demult într-o artă poetică
sau morţii,
ce a spart oglinda
pe care de atîta vreme scriu acest poem
Încît el nu mai poate trăi fără mine...
Mariana Marin
(de Mutilarea artistului la tinerețe)
dissabte, 13 d’agost de 2011
Subscriure's a:
Comentaris del missatge (Atom)
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada