dissabte, 13 d’agost de 2011

POEMA D'AMOR

*
A voltes em mire en l’espill
per a ser algú en aquesta casa
l’he odiat tant de temps
que ja no puc viure sense ell.
La conciència n’és al capdavall
un estat comodíssim - un son profund.
Ell no pot assemblar-se només als records
sobre el meu líquid amniòtic,
massa anomenat en l’art poètica

o de la mort,
que ha esberlat l’espill
on tant de temps ha que escric aquest poema
que ja no pot viure sense mi...


Poema de Mariana Marin traduït al català per Pere Bessó


*****

POEM DE DRAGOSTE

Mă privesc uneori în oglindă
Pentru ca să mai fie cineva în această casă
ce o urăsc de atîta vreme
încît no mai pot trăi fără ea.
Conştiinţa de sine este în cele din urmă
o stare extrem de confortabilă - un somn greu.
Ea nu poate semăna decît amintirilor
despre lichidul meu amniotic
pe care le numeam mai demult într-o artă poetică

sau morţii,
ce a spart oglinda
pe care de atîta vreme scriu acest poem
Încît el nu mai poate trăi fără mine...


Mariana Marin
(de Mutilarea artistului la tinerețe)