TARDOR ENFRONT DE LA PLUJA

*
Cada tardor s’enfronta a la pluja
Com pot, sense paraigües; humit o humidit,
Un gos per l’aslfat despert per la tempesta
Gitant-se en les fulles; un gat
Afora en la pluja davall de la porta ha miolat;

O la noia que passa precipitadament per la pluja
Amb el pensament de l’hora que s’ha allunyat
Del seu somni amb els genolls estretits de la cambra
Amb el pensament del dolç somni foll que ha somiat
Gotejant ara amb el lament afora en la pluja;

I jo que a pesar del regateig amb el temps
Amb el seu moment d’afora –inflexible,
Somie el telefon tan esperat-
Tardor –com en el temps de pluja...
Quan ha sonat i he respost „ocupat”!
Qui a qui de les fulles despullades?
Tardor o el temps o el seu moment
aleshores; la darrera pluja que s’hi ha donat;
El telèfon molt esperat anell de pluja
Quan ha sonat he respost „ocupat”...


Poema d'Ion Murgeaun traduït al català per Pere Bessó


*****

Toamna înfruntă ploaia

Fiecare toamnă înfruntă ploaia
Cum poate fără umbrelă; ud sau udat,
Un câine pe-asfalt trezit de furtună
Culcuşindu-se-n frunze; o mâţă
Afară-n ploaie subt uşă a scheunat;

Sau fata ce trece grăbită prin ploaie
Cu gândul la ora ce s-a îndepărtat
De visul ei cu genunchii strânşi din odaie
Cu gândul la dulcele vis nebunesc ce-a visat
Şiroind acum cu regretul afară în ploaie;

Şi eu care în ciuda tocmelii cu timpul
Cu vremea lui de afară – neînduplecat,
Visez telefonul atât de mult aşteptat -
Toamna - la fel pe o vreme de ploaie...
Când a sunat i-am răspuns „ocupat”!
Cine pe cine de frunze despoaie?
Toamna sau timpul sau vremea lui
De pe urmă; ultima ploaie ce i s-a dat;
Telefonul mult aşteptat soneria de ploaie
Când a sunat i-am răspuns „ocupat”...


Ion Murgeanu