ATRACCIÓ

*
Em trobe entre el puny i el seu destí –dius.

Però tu entres als meus poemes. Dorm. Escriu. Respira.
Domina la terra. Domina les teues dones. Gita’t davall
dels meus ulls
amb qualsevol d’elles.

Prenc cadira –reflexione sempre dia rere dia-
entre el puny i el seu destí
Ho reconec: -es el meu lloc la meua por. Ací el geste
ací el porte ací l’infante als poemes:
de la violència els arranque

No t’estime. No. Amb les mans ficades fins als colzes
en les butxaques
xiule
et xiule a la cara: no t’estime
tu carnissera temptació la causa última de l’insomni
Amb les mans a la butxaca blasfeme
et maleesc
Ment que no tinc necessitat de tu

No dorm –així que no et somie
Senzillament vaig pel món amb una imatge teua
com una estella encesa
clavada en mi
senzillament et tutege sense vergonya
et doblegue et derrote vull de la meua boca escopir-te
interrompre’t ahucar-te
com els jueus al Senyor l’esperat i fet carn
com els jueus la Semana Santa amb el Messies

Però vens en els meus poemes:
ets l’unicorn al qui vull segellar dins d’un vers
com entre barrots de set panys

Et desitge, ai las, et desitge. I conec la llei
(la meua memòria m’ho repeteix sense embut):
no tocar-te no tocar-te no tocar-te

El meu lloc és per a sempre fixat: entre el puny
i el seu destí. Ací
entre la meua ferida i tu:
estima’t les dones gita’t amb qualsevol d’elles a mi m’està prohibit
(però porta’m en l’olfacte en la vista en l’oïda
porta’m
com el penediment agut com una culpa plena
allí amb tu al teu cervell)

T’ordene: entra en el poema i acomoda’t-hi:
als espais en blanc als versos en les negacions

et permet que et faces un lloc –així que respira


Poema de Marta Petreu traduït al català per Pere Bessó


*****

ADEMENIREA

Stau între pumn şi destinaţia lui - spun

Dar tu intră în poemele mele. Dormi. Scrie. Respiră.
Stapâneşte pământul. Stăpâneşte-ţi femeile tale. Culcă-te sub
ochii mei
cu oricare dintre ele

Eu mă aşez - reflex mereu zi de zi -
între pumn şi destinaţia lui
Recunosc: e locul meu spaima mea.
aici le port aici le nasc pe ele poemele:
din violenţă le smulg

Nu te iubesc. Nu. Cu mâinile vârâte până la coate
în buzunare
fluier
îţi fluier în faţă: nu te iubesc
tu carnasierule ispită cauză ultimă a nesomnului
Cu mâinile în buzunare hulesc
te hulesc
Mint că nu am nevoie de tine

Nu dorm - deci nu te visez
Pur şi simplu mă plimb prin lume cu imaginea ta
ca o schijă fierbinte
înfiptă în mine
pur şi simplu te tutuiesc fără ruşine
te mototolesc te înfrâng vreau din gura mea să te scuip
te-ntrerup te huiduiesc
ca evreii pe Dumnezeul cel aşteptat şi-ntrupat
ca evreii la Paşti pe Mesia

Dar vino în poemele mele:
eşti unicornul pe care vreau să-l pecetluiesc într-un vers
ca-ntre gratii cu şapte zăvoare

Te poftesc oho te poftesc. Şi ştiu legea
(memoria mea mi-o repetă răspicat):
nu te ating nu te ating nu te ating

Locul meu e pentru totdeauna fixat: între pumn
şi destinaţia lui. Aici
în rana mea intră şi tu:
iubeşte-ţi femeile culcă-te cu oricare din ele mie imi eşti
interzis
(însă poartă-mă-n nări în văz în auz
poartă-mă
ca pe o remuşcare acută ca pe-o vinovăţie împlinită
acolo la tine în creier)

Mane: entra en el poema tolăneşte-te-n el:
în spaţiile albe dintre versuri dintre negaţii
îţi permit să-ţi faci loc - deci respiră


Marta Petreu

SELENE

*
La lluna minva i se’t penja del coll,
apegada al pit amb l’altra cara, l’oculta.

Recorres de costum a un flux de llum-
un gest genuí, exclusivament apriorístic.

La cara infeliç de la lluna enganxada a tu,
aquella que s’endinsà al con anèmic de l’ombra.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

SELENA

Luna descrește și îți stă agățată de gât,
lipită de piept cu cealaltă față, întunecată.

Apelezi periodic la un flux de lumină -
un gest genuin, exclusiv aprioric.

Față nefericită a lunii lipită de tine,
intrată în conul anemic al umbrei.


Andrei Langa


*****

SELENE

La luna disminuye y está colgada a tu cuello,
pegada al pecho con la otra cara, oscura.

Usas periódicamente un flujo de luz –
un gesto genuino, exclusivamente apriorístico.

La cara infeliz de la luna pegada a tí,
la que entró en el cono anémico de la sombra.


Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa

ITINERARI DE RUTINA

*
Embotit en vaquers, camisa de lli i gorra
d’escorça de tell,
ixes per la porta com xiuxueig de comiat
per la boca de l’amor.

No aconsegueixes creuar el carrer
i t’atures instintivament de nou
(el tràfic i el semàfor en roig encara
et lleven un minut).

Perds una hora en un tren interminable
i vulgues que no arribes a la jungla,
on el rei de les bèsties només cobeja devorar-te viu.

Li pregues excuses pel teu retard
i passes ràpidament per damunt d’ell,
oblidant-te del regal de les paraules
i enjogassant-te en la vegetació abundant.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

ITINERAR RUTINIER

Îmbrăcat în blugi, cămașă de in
și chipiu din coajă de tei,
ieși pe ușă precum o șoaptă
de adio din gura iubitei.

Nu apuci să traversezi strada
și dai instinctiv înapoi
(traficul și semaforul în roșu
mai fură un minut din tine).

Pierzi o oră într-un tren interminabil
și ajungi cumva în junglă,
unde regele animalelor abia așteaptă
să te mănânce de viu.

Îl rogi să te ierte pentru întârziere
și treci rapid peste el,
uitând de darul vorbirii
și zăbovind prin vegetația abundentă.


Andrei Langa


*****

ITINERARIO RUTINARIO

Revestido en vaqueros, camisa de lino
y sombrero de corteza de tilo,
sales por la puerta como un susurro
de adiós por la boca de tu amor.

No consigues cruzar la calle
y te paras instintivamente
(el tráfico intenso y el semáforo en rojo
atrapa un minuto más de la cuenta).

Pierdes una hora en un tren interminable
y llegas por fin a la jungla,
donde el rey de los animales te está esperando
para arrancarte la piel.

Le pides disculpas por tu retraso
y te alejas rápidamente de él,
olvidándote de la lengua
y vagando por la abundante vegetación.


Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa

DESTÍ

*
S’estimaven,
però no perquè es veieren rarament
-tal com s’ha assenyalat més endavant.
S’estimaven perquè tenien la mateixa por
i la mateixa crueltat.
Feien llargues caminades pels barris vells
i s’organitzaven el futur l’un a l’altre
/pols i polseguera,

pols.../


Poema de Mariana Marin traduït al català per Pere Bessó


*****

DESTIN

Se iubeau,
dar nu pentru că se vedeau rar
-aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul
/praf şi pulbere,

praf.../


Mariana Marin


*****

DESTINO

Se amaban,
pero no porque se vieran en contadas ocasiones
-tal como se registró más tarde.
Se amaban porque tenían el mismo miedo
y la misma crueldad.
Daban largos paseos por los barrios antiguos
y se montaban el futuro el uno al otro
/polvo y polvareda,

polvo.../


Poemas de Mariana Marin traducido al castellano por Pere Bessó

TINTER

*
Un tinter ha esquerdat el paviment ixint negre a la superfície,
tres plomes hi estan embussades,
més altes que qualsevol passant

La llum del dia pareix ferma
recollint la pols de la ciutat,
a la nit es desperta el vent

Polides d’or
les plomes comencen a rodar
una mica inclinades
refulgents per a la gent que es disposa a dormir

qui triarà amb qui escriure a la voravia:
pense en la meua vida al davant seu la nit pregona

Un tinter enmig de la plaça
s’ompli de foscor


Poema d'Irina Nechit traduït al català per Pere Bessó


*****

CĂLIMARA

Călimara a spart pavajul ieşind neagră la suprafaţă,
trei pene stau înfipte în ea,
mai înalte decât orice trecător

La lumina zilei par neclintite
adunând praful oraşului,
noaptea le trezeşte vântul

Poleite cu aur
penele încep să se rotească
puţin înclinate
strălucind pentru oamenii care se pregătesc de somn

Cine le va ridica cine va scrie pe caldarâm:
mă gândesc la viaţa mea înainte-i noapte adâncă

Călimara din mijlocul pieţei
se umple de întuneric


Irina Nechit

FELINA

*
La veritat és que sempre he desitjat
que el món es tornara a mi
amb moviments de gata

per això
hi ha les mansardes
cada sostre de les quals pareix d’un color


Poema d'Angela Furtuna traduït al català per Pere Bessó


*****

FELINĂ

adevărul este că întotdeauna mi-am dorit
ca lumea să se retragă în mine
cu mișcări de pisică

pentru asta
există mansardele
de unde fiecare acoperiș pare o culoare


Angela Furtuna


*****

FELINA

Siempre deseé, es verdad,
que el mundo se volviera a mí
con movimientos de gata

por eso
hay buhardillas
de las que cada techo parece de un color


Poema de Angela Furtuna traducido al castellano por Pere Bessó

LLÀNTIA

*
: enrunar ma casa,
escanyar els animals en el pati

de palmeres.

mentir a una dona fins que m’estime molt
el lligall d’una paret
tallar el cabells amb unes tisores
matar fotges amb una pala
colpir la galta amb una escopinada
freda.

En acabant seure
a terra
com s’assenta la pols en una llàntia
encesa.


Poema de Gabriel Daliş traduït al català per Pere Bessó


*****

LAMPA

: să-mi dărâm casa,
să sugrum animalele în ogradă
cu palmele.

să mint o femeie până mă va iubi mult
să o leg de un zid
să-i tai cu o foarfecă părul
să-i omor lişiţele cu o lopată
să-i bat obrazul cu scuipat
rece.

apoi să mă așez
pe jos
cum se așază și praful pe o lampă
aprinsă.


Gabriel Daliş
(del volum : până mereu [vers sempre], Editora Charmides, 2010)

POEMA

*
A vegades
en les grans altures
les àguiles somriuen,
però allí qui les veu?


Poema de Ciprian Măceşaru traduït al català per Pere Bessó


*****

POEM

uneori
la mari înălţimi
vulturii surâd
dar cine să-i vadă?


Ciprian Măceşaru


*****

POEMA

A veces
en las grandes alturas
las águilas sonríen,
pero quién las ve?


Poema de Ciprian Măceşaru traducido al castellano por Pere Bessó
(De Poeme de la Balcic [Poemes de Balcic])

CALLA CALLA CALLA

*
Milers de diables
Et penetren les orelles i hi calfen les orgies enceses de la ment
En parelles
Penetren les orelles
Als boscos tremola la fulla, en tu, on floreixen els sons
Sent sent
el tremolar de les fulles
Encara és el silenci al barri, sota tot altre desig ardent
I quan ells ens passen ens amera el perfum de les flors
Follia Follia
Les flors ens ultrapassen
i si en prens un pètal viatjaràs lluny, tan lluny, que cridaràs
Fins ací!
Lluerna lluerna
Així se’t llançarà al país del vi, en el barril abundós, ens banyarem a l’ombra del cel.
Ambdós al barril
prendrem l’empelt
Farem florir les fruites i ens courem
compartint-nos l’un a l’altre,
amb alegria als cors
Els ocells han començat a xiuxiuejar
Jo habite el mal
(com ja es digué)
A la ciutat, a prop de la parada del tramvia
fes-me
Un senyal, quan m’avances
per a sempre
Calla calla calla
Milers de diables


Poema d'Iulia Militaru traduït al català per Pere Bessó


*****

TACI TACI TACI

Mii de draci
Îţi pătrund în urechi şi încing acolo chefurile aprinse ale minţii
Perechi Perechi
Pătrund în urechi
Pădurile îşi tremură frunza, în tine, unde înfloresc sunetele
Auza Auza
Tremură frunza
E încă linişte-n preajmă, sub fiecare mocnesc alte dorinţi
Şi când ele ne străbat suntem inundaţi de parfumul florilor
Turbat Turbat
Flori ne străbat
Dacă prinzi o petală vei călători departe, atât de departe, încât o să strigi
Până aici!
Licurici păcurici
Aşa vei fi aruncat în ţara vinului, în butoiul îmbelşugat, scălda-ne-vom la umbra cerului.
Amândoi în butoi
Vom prinde altoi
Înflorim facem fructe şi ne coacem împărtăşiţi unul din celălalt, cu bucurie în inimi
Păsările au şi început să murmure
Eu locuiesc diavolesc
(aşa mi s-a zis)
În oraş, lângă staţia de tramvai
Să îmi dai
Un semn, când mai treci
peste veci
Taci Taci Taci
Mii de draci


Iulia Militaru

EFIGÍE DE LA POESIA

*
lloà la seua bellesa
com el paraigües oblidat obert
entre les pedres del marge d’un riu
a la nit i al sandemà

la seua bellesa
les seues mans
absent


Poema de Viorel Muresan traduït al català per Pere Bessó


*****

EFIGIA POEZIEI

îi lăudau frumuseţea
ca pe o umbrelă uitată deschisă
între pietrele de pe malul unui râu
seara și dimineaţa

frumuseţea ei
mâinile ei
absente


Viorel Muresan


*****

EFIGIE DE LA POESÍA

Alabó su hermosura
como el paraguas olvidado abierto
entre las piedras a la orilla de un río
de noche y por la mañana

su belleza
sus manos
ausente


Poema de Viorel Muresan traducido al castellano por Pere Bessó

ARTEMIS

*
La tendresa de les meues mateixes victimes: ja no la suporte

Present d’eufòries químiques sentiments sumaris
hores ostentoses – així quasi perfectes:
al tocador carnissers (per al registre només) mascles

La tendresa de les meues mateixes víctimes: no la suporte
Homes volguts
fruites i plantes contenint principis amargs
(I Marta – enroscada en sí mateixa
com en un experiment rigorós de la comunió)
Sí. Homes. Incubadores de luxe. Animals de pati
interior.

La tendresa de les meues mateixes víctimes: ja no suporte

Present d’eufories químiques. Sentiments sumaris.
Endorfines. Cossos geomètrics. Silogismes perfectes.
Ostentosos.


Poema de Marta Petreu traduït al català per Pere Bessó


*****

ARTEMIS

Tandreţea propriilor mele victime: n-o mai suport

Prezent al euforiiilor chimice sentimente sumare
ore ostentative - deci aproape perfecte:
în budoare măcelari (pentru palmares doar) bărbaţii

Tandreţea propriilor mele victime: n-o mai suport
Bărbaţii iubiţii
fructe şi plante conţinând principii amare
(Şi Marta - înşurubată în sine
ca-ntr-un experiment riguros al comuniunii)
Da. Bărbaţii. Incubatoare de lux. Animale de curte
interioară

Tandreţea propriilor mele victime: n-o mai suport

Prezent al euforiilor chimice. Sentimente sumare.
Endorfine. Trupuri geometrice. Silogisme perfecte.
Ostentative


Marta Petreu

REVERS

*
Soldats que s’erigeixen en herois,
Medalles amb revers macabre -joguets de llauna
llustrats amb zel i presos d’una teranyina-
per a ser cobejats pels ingenus.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

REVERS

Soldaţi care se erijează în eroi,
medalii cu reversul macabru, jucării de alamă
lustruite cu zel şi prinse pe o pânza de păiangen -
pentru a fi jinduite de cei naivi.


Andrei Langa


*****

EL REVERSO

Soldados que se creen héroes,
medallas con el reverso macabro,
juguetes de latón pulidos celosamente
y pegados sobre una telaraña,
para ser deseados por los incautos.


Poema traducido al castellano por el propio autor, Andrei Langa

UNES CADIRES UNA TAULA

*
Et vindicàrem després de la teua mort
et somiàrem una casa un llit i una catifa
un abís immens on nàixer
com m’he rist que només hi mancaves tu.


Poema d'Ionel Ciupureanu traduït al català per Pere Bessó


*****

Nişte scaune o masă

Te vindecasem după moartea ta
visasem o casă un pat şi-o carpetă
un hău imens unde să nasc
ce-am râs că doar tu nu erai.


Ionel Ciupureanu


____________________________________


IONEL CIUPUREANU
Ionel Ciupureanu ha nascut el 1957, en la comuna Coşoveni (Dolj). Ha publicado en un volum col·lectiu, "Zboruri lirice" [Volades líriques], aparegut en la Editora "Scrisul Românesc”, en 1988. Pentru "Pacea poetului” [La pau del poeta](Editora „Ramuri”, 1994) ha obtingut el Premi de la Biblioteca Francesa "Omnia” i de la Fundació "Ramuri” i, versemblantment, el Premi de la Unió d'Escriptors al seu debut. És autor dels volums "Amos” (Editura „Spirit Românesc”, 1996), "Fălci” (Editora "Scrisul Românesc”, 1999) i "Krampack” (Editora „Scrisul Românesc”, 2002), aconseguint per ambdós els darrers Premis de la Unió D'Escriptor de la Filial de Craiova. El 2005, a l'Editora "Pontica” ha aparegut apărut el llibre "Adormisem şi mă gândeam”...

L'any passat, la Casa Editorial "Max Blecher” ha publicat en la colecció "Plantaţii” (coordinada pel poeta i crític Claudiu Komartin), el volum "Mişcări de insectă” [Els moviments dels insectes], que ha rebur el premi de la Crítica especialitzada...


*****

Ionel Ciupureanu nació en 1957, en la comuna Coşoveni (Dolj). Ha publicado en un volumen colectivo, "Zboruri lirice" [Voladizos líricos], aparecido en la Editora "Scrisul Românesc”, en 1988. Pentru "Pacea poetului” [La paz del poeta](Editora „Ramuri”, 1994) ha obtenido el premio de la Biblioteca Francesa "Omnia” y de la Fundación "Ramuri” y, verosímilmente, el premio de la Unión de Escritores a su debut. Es autor de los volúmenes "Amos” (Editura „Spirit Românesc”, 1996), "Fălci” (Editora "Scrisul Românesc”, 1999) y "Krampack” (Editora „Scrisul Românesc”, 2002), consiguiendo por ambos los últimos Premios de la Unión De Escritor de la Filial de Craiova. El 2005, a la Editora "Pontica” ha aparecido el libro "Adormisem şi mă gândeam”...

El año pasado, la Casa Editorial "Max Blecher” publicó en la colecció "Plantaţii” (coordinada por el poeta y crítico Claudiu Komartin), el volumen "Míşcări de insectă” [Los movimientos de los insectos], que recibió el premio de la Crítica especializada...

AURA DEL TEMPS

*
Ets un fanal encés, un senyal lluminós,
i cremes per tu mateix davant del mar.
Dalt, en la roca, un tronc d’arbre viatger
és al teu costat, com un record.

El tronc no té llum per a travessar abismes
ni tampoc la força d’antany.
Dels seus anells naix una llum de fusta,
és aura dels anells, multiplicada.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

AURA TIMPULUI

Eşti un far aprins, un semnal luminos,
şi arzi de la sine cu faţa spre mare.
Sus, pe stâncă, un trunchi de copac călător
stă alături de tine ca o rememorare.

Trunchiul n-are lumini să străbată genuni
şi nici forţă de-a fi ca altădată.
Inelele lui nasc lumină de lemn,
e aura anilor, multiplicată.


Andrei Langa


*****

EL AURA DEL TIEMPO

Eres un faro encendido, una señal luminosa,
y ardes girando hacia al mar.
En la roca - un tronco, está cerca de ti
un árbol para rememorar.

Este tronco sin luz no penetra abismos,
la tarea ya está alterada.
Sus anillos dispersan una luz de madera,
es el aura del tiempo, multiplicada.


Poema traducido al castellano por el propio autor, Andrei Langa

EL SIMULACRE

*
La felicitat és una noia bonica,
de cara innocent, de cel blau;
una brisa de vent, un núvol blanquinós
l’enfosqueix, la transforma en fum
sense el seu foc afable, sense la seua flama imponent,
només capvespre de brases, plata embrutada,
ni traça d’or -coure o bronze–
una mena de seducció, un simulacre.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

SIMULACRUL

Fericirea e o fată frumoasă,
cu faţă feciorelnică, de cer azuriu;
o boare de vânt, un nor un pic alburiu
o întunecă, o transformă într-un fum
fără focu-i afabil, fără flacăra-i falnică,
doar amurg de jeratic, argint mâzgălit,
nici urmă de lamură - aramă sau bronz –
un soi de seducţie, un simulacru.


Andrei Langa


*****

EL SIMULACRO

La felicidad es una guapa muchacha,
con la cara inocente, de cielo azul;
una brisa, una nube un poco blanquecina
la oscurece, la transforma en un humo
sin su fuego afable, sin su magnífica llama,
solo brasa del anochecer, solo plata impura,
ningún rastro de oro – cobre y bronce –
una clase de seducción, un simulacro.


Poemas traducido al castellano por el propio autor, Andrei Langa

EVADADITS

*
Els morts tornen entre nosaltres,
s’abillen de les paraules que els al·ludeixen,
ho fan per a no despertar-se buits
just quan s’evadeixen.

Coberts de vestits vells o nous,
però més sovint bons,
aquests no han de tornar arrere
i escolten allò que diem.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

Evadaţii

Oamenii morţi se întorc printre noi,
se îmbracă în cuvintele care-i vizează,
asta ca să nu să se trezească goi
atunci când evadează.

Îmbrăcaţi în haine vechi sau noi,
dar de cele mai deseori - bune,
aceştia nu vor să se întoarcă înapoi
şi ascultă ceea ce spunem.


Andrei Langa


*****

LOS FUGITIVOS

Los muertos vuelven entre nosotros,
sus mejores trajes son nuestras palabras.
Se los ponen para no sentirse desnudos
entonces cuando se escapan.

Revestidos en trajes viejos o nuevos,
pero normalmente de aquellos buenos,
ellos no quieren volver a sus tumbas
y están escuchando lo que hablamos.


Traducción al castellano del propio autor, Andrei Langa