ATRACCIÓ

*
Em trobe entre el puny i el seu destí –dius.

Però tu entres als meus poemes. Dorm. Escriu. Respira.
Domina la terra. Domina les teues dones. Gita’t davall
dels meus ulls
amb qualsevol d’elles.

Prenc cadira –reflexione sempre dia rere dia-
entre el puny i el seu destí
Ho reconec: -es el meu lloc la meua por. Ací el geste
ací el porte ací l’infante als poemes:
de la violència els arranque

No t’estime. No. Amb les mans ficades fins als colzes
en les butxaques
xiule
et xiule a la cara: no t’estime
tu carnissera temptació la causa última de l’insomni
Amb les mans a la butxaca blasfeme
et maleesc
Ment que no tinc necessitat de tu

No dorm –així que no et somie
Senzillament vaig pel món amb una imatge teua
com una estella encesa
clavada en mi
senzillament et tutege sense vergonya
et doblegue et derrote vull de la meua boca escopir-te
interrompre’t ahucar-te
com els jueus al Senyor l’esperat i fet carn
com els jueus la Semana Santa amb el Messies

Però vens en els meus poemes:
ets l’unicorn al qui vull segellar dins d’un vers
com entre barrots de set panys

Et desitge, ai las, et desitge. I conec la llei
(la meua memòria m’ho repeteix sense embut):
no tocar-te no tocar-te no tocar-te

El meu lloc és per a sempre fixat: entre el puny
i el seu destí. Ací
entre la meua ferida i tu:
estima’t les dones gita’t amb qualsevol d’elles a mi m’està prohibit
(però porta’m en l’olfacte en la vista en l’oïda
porta’m
com el penediment agut com una culpa plena
allí amb tu al teu cervell)

T’ordene: entra en el poema i acomoda’t-hi:
als espais en blanc als versos en les negacions

et permet que et faces un lloc –així que respira


Poema de Marta Petreu traduït al català per Pere Bessó


*****

ADEMENIREA

Stau între pumn şi destinaţia lui - spun

Dar tu intră în poemele mele. Dormi. Scrie. Respiră.
Stapâneşte pământul. Stăpâneşte-ţi femeile tale. Culcă-te sub
ochii mei
cu oricare dintre ele

Eu mă aşez - reflex mereu zi de zi -
între pumn şi destinaţia lui
Recunosc: e locul meu spaima mea.
aici le port aici le nasc pe ele poemele:
din violenţă le smulg

Nu te iubesc. Nu. Cu mâinile vârâte până la coate
în buzunare
fluier
îţi fluier în faţă: nu te iubesc
tu carnasierule ispită cauză ultimă a nesomnului
Cu mâinile în buzunare hulesc
te hulesc
Mint că nu am nevoie de tine

Nu dorm - deci nu te visez
Pur şi simplu mă plimb prin lume cu imaginea ta
ca o schijă fierbinte
înfiptă în mine
pur şi simplu te tutuiesc fără ruşine
te mototolesc te înfrâng vreau din gura mea să te scuip
te-ntrerup te huiduiesc
ca evreii pe Dumnezeul cel aşteptat şi-ntrupat
ca evreii la Paşti pe Mesia

Dar vino în poemele mele:
eşti unicornul pe care vreau să-l pecetluiesc într-un vers
ca-ntre gratii cu şapte zăvoare

Te poftesc oho te poftesc. Şi ştiu legea
(memoria mea mi-o repetă răspicat):
nu te ating nu te ating nu te ating

Locul meu e pentru totdeauna fixat: între pumn
şi destinaţia lui. Aici
în rana mea intră şi tu:
iubeşte-ţi femeile culcă-te cu oricare din ele mie imi eşti
interzis
(însă poartă-mă-n nări în văz în auz
poartă-mă
ca pe o remuşcare acută ca pe-o vinovăţie împlinită
acolo la tine în creier)

Mane: entra en el poema tolăneşte-te-n el:
în spaţiile albe dintre versuri dintre negaţii
îţi permit să-ţi faci loc - deci respiră


Marta Petreu