EL NAN

*
Cada nit la follia
arriba a ma casa
sota la figura d’un nan de front blanc
i ulls enormes, grisos.

Cada nit encenc, llavors, el foc,
alé amb poder en la brasa
menuda, un calentor calm
tremola.

El nan s’asseu a la vora del foc
Jo vull empentar-lo damunt de la brasa
per a terminar d’una vegada.

Però el nan continua venint,
dia rere dia, amb una paciència
de por.


Poema d'Angela Marinescu traduït al català per Pere Bessó


*****

PITICUL

În fiecare seară nebunia
Vine în casa mea
Sub chipul unui pitic, alb la faţă,
Cu ochii mari, cenuşii.

În fiecare seară aprind, atunci, focul,
Suflu cu putere în jarul

Mărunt, o căldură liniştită

Tremură.

Piticul se aşează lângă foc
Eu vreau să-1 împing peste jar
Să se termine odată.

Dar piticul continuă să vină,
Zi de zi, cu o răbdare
înfricoşătoare.


Angela Marinescu
[din Poeme de sus (2003)]


*****

EL ENANO

Cada noche la locura
viene a mi casa
bajo la figura de un enano de frente blanca
y ojos grandes, cenicientos.

Cada noche enciendo, entonces, fuego,
aliento con poder en la brasa
menuda, un calorcillo silencioso
tiembla.

El enano se sienta junto al fuego
Querría empujarlo sobre las brasas
para terminar de una vez.

Pero el enano sigue viniendo,
día tras día, con una paciencia
de miedo.


Poema de Angela Marinescu traducido al castellano por Pere Bessó

COMPRAR UN GOS

*
L’àngel arribà i em digué:
-No voldries comprar un gos?
No puguí respondre-li.
Les paraules que li podia cridar eren

lladrucs.
-No voldries comprar un gos?
em preguntà l’àngel, tenint en braços
el meu cor
lladrugador,
donant l’esquerra com una cua.
-No voldries comprar un gos?
em preguntà l’àngel
mentre el meu cor
donava sang com una cua.


Poema de Nichita Stănescu traduït al català per Pere Bessó


*****

A cumpăra un câine

A venit îngerul şi mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.


Nichita Stănescu

REFLEX CONDICIONAT

*
Els cecs del carrer recobren la vista,
buscant-se els ulls a la voravia.

Martellegen amb les seues gaiates, cercant
de sentir el so petrificat del paviment.

Musica d’anar mesurat per una soga
estesa a sobre d’un abisme poblat.

No hi ha cap senyal de circulació,
només intuició pura, reflex condicionat.


Poema de Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

Reflex condiționat

Orbii din stradă își recapătă vederea,
căutându-și ochii rătăciți pe trotuare.

Ciocănesc cu bastonul, încearcă într-una
să perceapă sunetul petrificat al pavajului.

Muzica mersului măsurat pe o funie
întinsă deasupra unei prăpastii populate.

Nu există semne de circulație,
doar intuiție pură, reflex condiționat.


Andrei Langa


*****

Reflejo condicionado

Los ciegos de la calle recuperan la vista
buscando sus ojos perdidos por las aceras.

Golpean con sus bastones repetidamente y intentan
asimilar los sonidos petrificados del pavimento.

Música de andar atentamente por una soga
estirada sobre un precipicio habitado.

No hay señales de circulación,
solo pura intuición, reflejo condicionado.


Traducción al castellano realizada por el propio autor, Andrei Langa

AUTOPSIA DE L'ÀNGEL

*
Plores al racó del magatzem
i les llàgrimes resten a les teranyines
sorprés de semblant mos amarg.

Una donzella del segle passat
es pentina feliç al llindar d’una casa
acomodada i tot ahir al terratrèmol.

No pots fer res
per l’infant boig amagat a l’arbreda
que es lleva guspires i sutze de la boca
com un vaixell a vapor.

Ell és semblant a l’ou
amb l’aura per dins.

Si has tocat l’arç dels voltants
hauràs caigut electrocutat.


Poema de Mircea Dinescu traduït al català per Pere Bessó


*****

AUTOPSIA ÎNGERULUI

Plângi în colţul magaziei
şi lacrimile-ţi rămân în pânza păianjenilor
miraţi de-aşa muşte amare.

O slujnică din secolul trecut
se piaptănă fericită în pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.

Nu poţi face nimic
pentru copilul smintit ascuns în boscheţi
ce scoate scântei şi funingine pe gură
ca un vapor cu zbaturi.

El e aidoma oului
cu aura pe dinlăuntru.

Dacă i-ai atinge măceşul din preajmă
ai cădea electrocutat.


Mircea Dinescu

HAIKU

*
vers la tarda el vent
sacsejant els aglans -plaf-
cercles dins de l'aigua


Poema d'Ioan Ravel traduït al català per Pere Bessó


*****

Haiku

spre seară vântul
scuturând ghindele - pleosc -
cercuri pe apă


Ioan Ravel


*****

Haiku

de tarde el viento
agita bellotas -plaf-
círculos del agua


Poema de Ioan Ravel traducido al castellano por Pere Bessó

SER HEROI O ASCETA

*
Enfront de les ones
amb les mans

buit

…………………………..

m’aixoplugue de la tempesta
al ventre d’un peix

enorme

…………………………………

bastisc una ciutat al cor d’una altra
ciutat

al cor d’una altra

ciutat.

………………….

ser heroi o asceta
té cap valor

avui?...


Poema de Theea Alba traduït al català per Pere Bessó


*****

A FI EROU SAU ASCET

înfruntând valurile
cu mâinile

goale
…………………………..

mă adăpostesc de furtună
în burta unui pește

imens
…………………………………

construiesc o cetate în inima altei
cetăți

în inima altei

cetăți.
………………….

a fi erou sau ascet
mai valorează

astăzi

ceva?...


Theea Alba


*****

SER HÉROE O ASCETA

Ante las olas
con las manos

vacío
…………………………..

me cobijo de la tormenta
en el vientre de un pez

enorme
…………………………………

levanto una ciudad en el corazón de otra
ciudad

en el corazón de otra

ciutat.
………………….

ser héroe o asceta
¿merece la pena

hoy?...


Poema de Theea Alba traducido al castellano por Pere Bessó

ESGLÉSIA DE CĂUŞENI

*
L’ermita entre els vius i els morts,
s’està com un pacte:
Una meitat al cel.
L’altra meitat a la terra.


Poema de Nicolae Dabija traduït al català per Pere Bessó


*****

Biserica din Căuşeni

Schitu-ntre vii si morţi -
stă ca un legământ:
Pe jumătate-n cer.
Pe jumătate-n pământ.


Nicolae Dabija


*****

Iglesia de Căuşeni

Entre los vivos y muertos
cual pacto la ermita se alza:
Una mitad en la tierra.
La otra mitad en el cielo.


Poema de Nicolae Dabija traducido al castellano por Pere Bessó

EIXIDA

*
Darrere –un camí. Davant –un senderol.
La casa, com el teu cor, enrunada.
Les paraules –fixades en claus.
El silenci crucifixat.

Les coses ací t’han volgut.
Ara les acarones per última vegada.
Com si algú a prop de tu fóra mort.
I tu encara no ho saps.


Poema de Nicolae Dabija traduït al català per Pere Bessó


*****

PLECARE

În urmă – un drum. În faţă – o cărăruie.
Casa, ca şi inima ta, răvăşită.
Cuvintele – bătute-en cuie.
Tăcerea – răstignită.

Lucrurile aici te-au iubit.
Ultima dată acum, le mângâi.
Parcă cineva apropiat ţi-a murit.
Iar tu încă nu ştii.


Nicolae Dabija


*****

SALIDA

Detrás de ti un camino. Delante una sendita.
La casa, como tu corazón, asolada.
Las palabras remachadas con clavos.
El silencio crucificado.

Las cosas te quisieron.
Ahora las acaricias por última vez.
Como si alguien cercano hubiera muerto.
Y tú aún no lo sabes.


Poema de Nicolae Dabija traducido al castellano por Pere Bessó

TARDOR PRIMERENCA

*
La llum de l’horabaixa
com una fulla tremolant al vent.
Tant com hauria a dir
i ni tan sols una paraula!


Poema de Nicolae Dabija traduït al català per Pere Bessó


*****

Toamnă devreme

Lumina zilei către apus
ca o frunză tremură-n vânt.
Am prea multe de spus
şi – nici un cuvânt.


Nicolae Dabija


*****

OTOÑO TEMPRANO

La luz del atardecer
como hoja temblando al viento.
Tantas cosas a decir
y ni una sola palabra.


Poemas de Nicolae Dabija traducido al castellano por Pere Bessó

POEMA

*
M’enyore de tu:
com un mur –d’una finestra.


Poema de Nicolae Dabija traduït al català per Pere Bessó


*****

POEM

Doru-mi-i de Dumneavoastră:
ca unui zid - de o fereastră.


Nicolae Dabija


*****

POEMA

Te añoro
cual la pared a su ventana.


Poema de Nicolae Dabija traducido al castellano por Pere Bessó

PRIMAVERA TARDÍVOLA

*
Neva a les darreries d’abril i
si no coneguera l’agut sentiment
de la inutilidad de qualsevol comparació
diria que neva
al meu cervell.
Seria ridícul
haver d’associar les circumvolucions
amb uns turons
sinapsis amb fonts gelades
allò que pense amb allò que es veu en l’aire
les sensacions esdevingudes paraules amb una densa nevada. Neva a la fi d’abril i
de la soledat de les meues neurones
naix aquest exercici lingüístic
en què no ets
ni pots ser-hi.
La neu t’allunya i molt més
els meus pensaments són el moviment brownià
de partícules blanques
voltades pel vent.
Parle el vent o parle el desig
Parle la respiració febrilment
és la mateix cosa:
la llunyania que em separa de tu
no creix ni minva
el meu cor bategant
com una granota
foragitada de la vida en un flascó de formol.


Poema de Gheorghe Crăciun traduït al català per Pere Bessó


*****

Primăvară târzie

Ninge la sfârşit de aprilie şi
dacă nu aş cunoaşte acutul sentiment
al inutilităţii oricărei comparaţii
aş spune că ninge
în creierul meu.
Ar fi ridicol
şi ar trebui să asociez circumvoluţiunile
cu nişte dealuri
sinapsele cu nişte izvoare îngheţate
ceea ce gândesc cu ceea ce se vede în aer
senzaţiile devenite cuvinte cu o ninsoare densă. Ninge la sfârşit de aprilie şi
din singurătatea neuronilor mei
se nasc aceste exerciţii lingvistice
în care tu nu eşti
nu poţi fi.
Ninsoarea te îndepărtează şi mai mult
gândurile mele sunt o mişcare browniană
de particule albe
învârtejite de vânt.
Spun vânt sau spun dorinţă
Spun respiraţie înfrigurată
şi e acelaşi lucru:
depărtarea care mă rupe de tine
nu creşte şi nu scade
inima mea pulsează
ca o broască
aruncată de vie într-un borcan cu formol.


Gheorghe Crăciun


*****

PRIMAVERA TARDÍA

Nieva a finales de abril y
si no conociera el punzante sentimiento
de la inutilidad de cada comparación
diría que nieva
en mi cerebro.
Sería ridículo
asociar circunvoluciones
a colinas
sinapsis a fuentes heladas
lo que pienso a lo que se ve al aire
sensaciones convertidas en palabras con una densa nevada. Nieva a finales de abril y
de la soledad de mis neuronas
nace este ejercicio lingüístico
en el que no estás
no puedes estar.
La nieve te aleja y mucho más
mis pensamientos son el movimiento browniano
de partículas albas
revueltas por el viento.
Diga viento o diga deseo
Diga respiración febril
es lo mismo:
la lejanía que me aparta de ti
no crece ni mengua
mi corazón latiente
como una rana
echada de la vida en un matraz con formol.


Poema de Gheorghe Crăciun traducido al castellano por Pere Bessó

ALTRA MATEMÀTICA

*
Nosaltres sabem que un per un fan un,
però un unicorn per una pera
no sabem quant fan.
Sabem que cinc menys quatre fan un,
però un núvol menys un navili
no sabem quant fan.
Sabem, nosaltres sabem que huit
dividit per huit fan un,
però un mont dividit per una cabra
no sabem quant fan.
Sabem que un més un fan dos,
però tu i jo,
no sé, ai las, no sé quant fem.

Ah, però un edredó
multiplicat per un conill
fan un rubicund, de segurs,
una col dividida per una bandera
fan un porc,
un cavall menys un tramvia
fan un àngel,
una flor-i-col més un ou,
fan un astràgal...

Només tu amb mi
multipliquem i dividim
sumem i restem
romanem igual...

Perir de la meua ment!
Retorna’m al cor!


Poema de Nichita Stănescu traduït al català per Pere Bessó


*****

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!


Nichita Stănescu


*****

OTRA MATEMÁTICA

Nosotros sabemos que uno por uno da uno,
pero un unicornio por una pera
no sabemos cuánto da.
Sabemos que cinco menos cuatro da uno,
pero una nube menos un navío
no sabemos cuánto da.
Sabemos, nosotros sabemos que ocho
dividido por ocho da uno,
pero un monte dividido por una cabra
no sabemos cuánto da.
Sabemos que uno más uno da dos,
pero tú y yo,
no sé, ay, no sé cuánto da.

Ah, pero un edredón
multiplicado por un conejo
da un rubicundo, seguro,
una col dividida por una bandera
da un puerco,
un caballo menos un tranvía
da un ángel,
una coliflor más un huevo,
da un astrágalo...

Sólo tu conmigo
multiplicamos y dividimos
sumamos y restamos
quedamos igual...

Perecer de mi mente!
Regrésame al corazón!


Poema de Nichita Stănescu traducido al castellano por Pere Bessó