divendres, 14 d’octubre de 2011

EL NAN

*
Cada nit la follia
arriba a ma casa
sota la figura d’un nan de front blanc
i ulls enormes, grisos.

Cada nit encenc, llavors, el foc,
alé amb poder en la brasa
menuda, un calentor calm
tremola.

El nan s’asseu a la vora del foc
Jo vull empentar-lo damunt de la brasa
per a terminar d’una vegada.

Però el nan continua venint,
dia rere dia, amb una paciència
de por.


Poema d'Angela Marinescu traduït al català per Pere Bessó


*****

PITICUL

În fiecare seară nebunia
Vine în casa mea
Sub chipul unui pitic, alb la faţă,
Cu ochii mari, cenuşii.

În fiecare seară aprind, atunci, focul,
Suflu cu putere în jarul

Mărunt, o căldură liniştită

Tremură.

Piticul se aşează lângă foc
Eu vreau să-1 împing peste jar
Să se termine odată.

Dar piticul continuă să vină,
Zi de zi, cu o răbdare
înfricoşătoare.


Angela Marinescu
[din Poeme de sus (2003)]


*****

EL ENANO

Cada noche la locura
viene a mi casa
bajo la figura de un enano de frente blanca
y ojos grandes, cenicientos.

Cada noche enciendo, entonces, fuego,
aliento con poder en la brasa
menuda, un calorcillo silencioso
tiembla.

El enano se sienta junto al fuego
Querría empujarlo sobre las brasas
para terminar de una vez.

Pero el enano sigue viniendo,
día tras día, con una paciencia
de miedo.


Poema de Angela Marinescu traducido al castellano por Pere Bessó

Cap comentari: