dimecres, 14 de desembre de 2011

QUAN EM TOQUES SENT UN SABOR DE GERD SILVESTRE

*
La teua mà no necessita joiells
per a brillar
m’obri la soledat
com una claueta d’or
em fa desitjar que reste gravat dins de mi
aquest moment
com queda el cel absort
en el darrer alé
als ulls vidriosos dels afonats

la teua mà no necessita clau
per a obrir la gàbia del lleó
que s’engoleix la por
quan em toca
sent com en el vell dins de mi
creix un altre home

té en la sang borrissol
de pètals de rosa


Poema de Ioan Barb traduït al català per Pere Bessó


*****

Când mă atingi simt un gust de zmeură sălbatică

mâna ta nu are nevoie de podoabe
să strălucească
îmi deschide singurătatea
ca o cheiţă de aur
mă face să doresc să rămână în mine
acest moment întipărit
cum rămâne cerul sorbit
cu cea din urmă suflare
fixat
pe ochiul sticlos al înecatului

mâna ta nu are nevoie de cheie
să dechidă cuşca leului
care îngite teama
când mă atinge
simt cum peste bătrânul din mine
creşte un alt bărbat

are în sânge scame
din petale de trandafir


Ioan Barb


*****

CUANDO ME TOCAS SIENTO UN SABOR A FRAMBUESA SILVESTRE

Tu mano no necesita joyas

para brillar
me abre la soledad
como una llavecita de oro
me hace desear que quede en mí
este momento grabado
como permanece el cielo absorto
en el postrer aliento
en los ojos vidriosos de los hundidos

tu mano no necesita llave
para abrir la jaula de los leones
que se traga el miedo
cuando me toca
siento cómo en el anciano de mi interior
crece otro hombre

tiene en la sangre vello
de pétalos de rosa


Poema de Ioan Barb traducido al castellano por Pere Bessó

Cap comentari: