dissabte, 25 de febrer de 2012

EL SOMNI REVISITAT

*
Apagues l’espelma cada vesprada, beses la foscor,
dient “bona nit” al llit i a la cadira cega,
que sostenen el teu cos quan aquest demana repòs
i s’obstina a relaxar-se en els seus abraços.

La nit inert t’afeixuga, ve de tot arreu,
viatges amb ella dins d’un somni que desapareix al matí,
emportant-se arbres cansats de les seues branques irreals
i un tipus escarransit perdut per les soques de fang.


Poema d'Andrei Langa traduït al català per Pere Bessó


*****

Visul revăzut

Stingi lumânarea în fiecare seară, săruți întunericul,
spunând “noapte bună” patului și scaunului orb,
cei ce susțin corpul tău când acesta cere odihnă
și se obstinează să se relaxeze în îmbrățișările lor.

Noaptea inertă te copleșește, vine de peste tot,
călătorești cu ea într-un vis ce dispare spre dimineața,
luând cu sine copaci obosiți de ramurile lor ireale
și un tip pirpiriu rătăcit printre tulpinile de lut.


Andrei Langa


*****

EL SUEÑO REVISITADO

Apagas la vela cada tarde, besas la oscuridad,
diciendo “buenas noches” a la cama y a la silla ciega,
los únicos que sostienen tu cuerpo cuando este pide descanso
y persiste en relajarse solo en sus abrazos.

La noche inerte te desanima, viene por todos los lados,
viajas con ella en un sueño que desaparece por la mañana,
llevando consigo árboles cansados de sus ramas irreales
y a un individuo canijo perdido entre los troncos de barro.


Andrei Langa

Cap comentari: