dimecres, 12 de setembre de 2012

ESTIMEM-NOS COM LES FLORS

*
Estimem-nos com les flors
en nosaltres mateixos.
Cresquem en la branca
viva de la paraula.
Jo sóc A
el pètal del crit
tu ets U
fredoluga flor.

Estimem-nos com les flors
en nosaltres mateixos
com lletres solitàries
en l’interior de la paraula.
Oh, tu, paraula,
sexe i matriu
d’on naix
sencer l’avenir.

Estimem-nos com les flors
en nosaltres mateixos
en vosaltres mateixos
en ells mateixos,
com les flors, només com les flors,
les flors albes,
flors de pomer.


Poema de Nichita Stănescu traduït al català per Pere Bessó


*****

Săne iubim ca florile

Săne iubim ca florile
în noi înşine.
Să creştem pe ramura
vie a cuvântului.
Eu sunt A
petala strigării
tu eşti U
friguroasă floare.

Să ne iubim ca florile
în noi înşine
ca litere singure
în interiorul cuvântului.
O, tu, cuvântule,
sex şi matrice
din care se naşte
întreg viitorul.

Să ne iubim ca florile
în noi înşine
în voi înşivă
în ei înşişi,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe
flori de măr.


Nichita Stănescu


*****

AMÉMONOS COMO LAS FLORES

Amémonos como las flores
en nosotros mismos.
Crezcamos en la rama
viva de la palabra.
Yo soy A
el pétalo del grito
tú eres U
friolera flor.

Amémonos como las flores
en nosotros mismos
como letras solitarias
en el interior de la palabra.
Oh, tú, palabra,
sexo y matriz
de donde nace
el futuro entero.

Amémonos como las flores
en nosotros mismos
en vosotros mismos
en ellos mismos,
como las flores, sólo como las flores,
las blancas flores,
flores de manzano.


Poema de Nichita Stănescu traducido al castellano por Pere Bessó